E pentru prima dată, când în Republica Moldova după mai bine de 10 ani, nu vom putea scoate în evidență deplină evenimentele din 7 aprilie 2009. Pandemia globală ne-a furat din nou libertatea, pentru care s-au sacrificat tinerii acelui an. 7 aprilie 2009… Anume în acea zi, la Chișinău, a început adevărata bătălie pentru democrație. Tinerii, născuți în libertate, vroiau să trăiască liber în Republica Moldova. Ei, cu propriul risc, au demonstrat, că refuză să se lase conduși de o mentalitate comunistă, cârpită azi cu un fel de socialism, ce schilodește mințile oamenilor. Comunismul niciodată n-a demonstrat solidaritatea cu poporul pe care îl conduce, nu a apărut niciodată interesele sale naționale. El a contribuit și contribuie la dezbinarea unității naționale a acestui popor dintre Prut și Nistru, la înstrăinarea de propria-i limbă română, de istoria milenară a lui.
Tineretul Primăverii 2009 ne-a reabilitat în fața întregii opinii publice a planetei. Nu credem, că este undeva un popor cât de cât civilizat să nu manifeste interes pentru ceea ce s-a întâmplat atunci în Republica Moldova. La 7 aprilie au fost 2 proteste simultan: unul în fața Guvernului, calm și fără violențe, altul în fața Președinției și Parlamentului, mult mai numeros, unde a existat un haos total.
Ziarul „Timpul” a sugerat că haosul din perimetrul Președinției și Parlamentului a fost cauzat de mesaje neclare transmise de liderii de atunci ai opoziției, motiv pentru care mulți tineri s-au simțit trădați. În acest vacarm, doi tineri asistați de cel puțin un polițist, au urcat pe cele 2 clădiri administrative și au arborat steagul României și pe cel al UE, un moment-cheie speculat de presă, dar și de guvernarea comunistă.
În timpul protestelor violente presa de atunci a mai scris, că au fost blocate toate căile de comunicații, pentru a împiedica accesul în oraș a noi grupuri de manifestanți, au fost blocate rețelele de telefonie fixă și mobilă, precum și internetul. Calvarul a urmat în noaptea de 7 spre 8 aprilie, inclusiv „Ziarul de Gardă” a informat că au fost reținute circa 700 de persoane de pe stradă, din universități și licee, majoritatea fiind bătute. Publicația a difuzat o declarație în care se relata că pe data de 8 aprilie, la ora 18.30, o echipă de 4 reporteri a fost agresată de oamenii legii. „Jurnal de Chișinău” a scris , că direct în comisariate au avut loc ilegal ședințe de judecată, oamenii fiind obligați să semneze documente fără a citi. Experții ONU au constat că autoritățile au comis față de tineri violențe extreme. Oamenii au fost loviți cu pumnii, cu bâtele, cu picioarele. Există și cazuri cu fete bătute cu bestialitate, a relatat publicația.
După aceste evenimente dramatice, numita „Alianța pentru Integrare Europeană”, își propunea restabilirea statului de drept și depășirea crizei economice. De asemenea, AIE promitea să se finalizeze reformele din domeniul justiției, să investigheze complet și obiectiv evenimentele din aprilie 2009, să elimine monopolurile și birocrația excesivă. În temei, majoritatea din ele au rămas la nivel declarativ. După mai bine de 10 ani de la protestele din 7 aprilie 2009, participanții care au ieșit atunci în stradă, au rămas cu gustul amar al nedreptății.
Procuratura Generală a înregistrat 108 plângeri și doar 58 din ele au ajuns în instanță, numai un caz supus procesului, se arată într-un raport publicat de Amnesty International. De asemenea, nu există niciun sistem menit să asigure reabilitarea victimelor torturii. În plus, oamenii care au avut de suferit, nu au primit ajutor sau tratament adecvat și nici măcar garanția că încălcări similare nu se vor mai produce.
Primăvara anului 2009 a demonstrat că, totuși, suntem un popor cu demnitate, cu tineri curajoși, ce se trage din negura istoriei noastre. Necătând la situația precară, în care ne aflăm astăzi, nu putem uita acțiunea și sacrificiul acelor tineri. Anotimpul deșteptării pe care-l trăim acum, nu va pleca, ci va rămâne în sufletele și cugetele noastre mereu.
