Sfârșit. Început aici, partea a II.
De asemenea, „Primăvara de la Praga” este o istorie vie, având în vedere relațiile bilaterale româno-cehe și româno-slovace „Pentru că poziția României față de invazia trupelor Tratatului de la Varșovia a fost și rămâne un element pozitiv și tradițional în relațiile noastre bilaterale” (18), menționa Radek Pech, ambasadorul Republicii Cehe la București.
În Finlanda, țară cu o puternică influență sovietică la acea dată, ocupația a provocat un imens scandal. Partidul Comunist din Finlanda a denunțat intervenția brutală în Cehoslovacia, la fel și Partidul Comunist Italian și cel francez. Președintele Finlandei, Urho Kekkonen, a fost primul politician vestic, care a vizitat oficial Cehoslovacia după august 1968, fiind întâmpinat cu cele mai mari onoruri cehoslovace de către președintele Ludovig Svoboda, pe 4 octombrie 1969.
Față de această intervenție au protestat mai multe personalități ale timpului. Celebru în acest sens este cazul mulptiplului campion olimpic, Emil Zatopek (19.09.1992, Kopriunice – 21.11.2000, Praga, Cehia). Supranumit „locomotiva cehă” sau „omul-locomotivă”, E. Zatopek, n-a avut niciun antrenor – alerga până la epuizare. În 1968 celebrul sportiv a protestat în mod public față de intervenția sovietică în Cehoslovacia. A fost înlăturat din funcția pe care o deținea la ministerul Apărării, fiind nevoit să activeze într-o mină de uraniu. Performerul a fost respectat de toată mișcarea sportivă internațională, fiind oaspete de onoare la toate edițiile ulterioare ale Jocurilor Olimpice. Pe 16 ianuarie 1969, studentul Jan Palach și-a dat foc în Piața Wenceslav din Praga, în semn de protest față de noua suprimare a liberei epxrimări în Cehoslovacia.
Invazia armatelor celor cinci state ale Pactului de la Varșovia la 21 august 1968 a avut consecințe și mai grave pentru țară și poporul ei decât părea inițial. Evenimentul ar putea fi considerat un proiect comun al conducerii celor cinci state din Pactul de la Varșovia. În mod surprinzător nimeni n-a subliniat un mic, dar important detaliu – „…după ocupație oficialii cehoslovaci n-au discutat niciodată despre o altă ședere sau retragere a trupelor cu reprezentanții celor cinci state din Pactul de la Varșovia, ci întotdeauna doar cu conducerea Uniunii Sovietice” (19). De aceea nu e de mirare, că au rămas doar trupe sovietice. Statutul trupelor străine pe teritoriul Cehoslovaciei a fost foarte controversat. Trupele au invadat Cehoslovacia peste granițele de stat a patru state vecine, fără știrea și aprobarea oficialilor cehoslovaci contituționali sau de partid. Prin urmare, partea sovietică a căutat să încheie un tratat, care să legalizeze șederea trupelor ei.
Documentul de bază, care reglementează șederea trupelor sovietice în Cehoslovacia, a devenit binecunoscutul „Acord între Guvernul Republicii Socialiste Cehoslovace și Guvernul URSS, privind condițiile de rezidență temporară a trupelor sovietice în Republica Socialistă Cehlovacia”. Acesta a fost discutat între delegațiile cehoslovace și sovietice la Moscova pe 14-15 octombrie și semnat la Praga la 16 octombrie 1968 de către prim-ministrul RSC Oldrich Cernik și prim-ministrul URSS – Alexei Kosyghin. Acordul de bază a fost urmat de „Acordul privind modul și condițiile de utilizare a diferitelor facilități și servicii furnizate de partea cehoslovacă trupelor sovietice aflate temporar pe teritoriul Republicii Socialiste Cehoslovacia”. Acest acord a fost semnat ulterior la 11 februarie 1969 și a intrat în vigoare la acea dată. Conținutul acestui Acord a fost confirmarea principiului de afaceri al relației dintre URSS și Cehoslovacia în ceea ce privește furnizarea de echipamente, energie, servicii și provizii de către partea cehoslovacă către armata sovietică din Republica Socialistă Cehoslovacia. Cazarea trupelor sovietice a necesitat relocarea aproximativ a 100 de unități militare ale Armatei Populare Cehoslovace. În septembrie-octombrie 1968, 1200 de tancuri, 700 de vehicule blindate de transport de trupe și 1100 de tunuri CSLA necesitau să fie transferate noilor echipaje. Problema dată nu era atât de principală, mai grav a fost afectarea aproape a 24000 militari din serviciul de bază, dar mai cu seamă a celor 5000 de militari profesioniști, a 900 de muncitori civili. Relocarea dată le-a afectat, în primul rând, familiile „Înainte de august 1968, 9405 de militari profesioniști au solicitat câte un apartament, dintre care 5389 erau complet fără adăpost. Însă ca urmare a restribuirii din toamnă, peste plan a trebuit să fie construite urgent alte 4500 de apartamente” (20). Lipsa apartamentelor din RS Cehoslovacia a căpătat astfel caracterul unei probleme politice. Guvernul a fost nevoit să elibereze fonduri suplimentare pentru construcția de apartamente în armată. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie 1971, CSLA a înregistrat 12739 de solicitanți pentru un apartament ceea ce înseamnă, că problema apărută în 1968, n-a fost rezolvată. Problema locuințelor în armata cehoslovacă a durat până-n anii 1990.
Guvernele din Cehia și Slovacia au protestat, după ce un documentar rusesc prezenta invazia din 1968, condusă de sovietici în Cehoslovacia drept un ajutor, după care a parvenit o lovitură de stat, susținută de către Occident. Filmul difuzat de postul TV Rossia -1, controlat de Kremlin, la 25 mai 2015, face parte dintr-un val de propagandă a realizărilor sovietice. Michaela Lagronova, purtător al ministrului ceh de externe, considera documentarul drept „înșelător”. Ministrul de externe slovac a anunțat, că filmul „încearcă să rescrie istoria, falsificând adevărul”.
Doctrina Brejnev a fost o politică externă sovietică, care a proclamat orice amenințare la adresa guvernării socialiste în orice stat al blocului sovietic din Europa Centrală și de Est, o amenințare pentru toți și, prin urmare, a justificat intervenția aliaților statelor socialiste. A fost proclamată, pentru a justifica ocupația sovietică a Cehoslovaciei (1968) întru răsturnarea guvernului de reformă de acolo. Gorbaciov a respins doctrina la sfârșitul anilor 1980 „deoarece Kremlinul a acceptat răsturnarea pașnică a guvernărilor comuniste în toate țările Europei de Est” (21).
În concluzie am putea menționa, că rolul primejdios al URSS a dispărut ca formă. Conținutul s-a păstrat, însă, ca în toate celelalte caracteristici în persoana Rusiei, succesoarea de drept a acelui pol. Unul dintre semnele peste care s-a trecut cu prea mult ușurință a fost instalarea (1999) la cârma Rusiei al unui reprezentant ale cele mai sângeroase organizații sovietice de represiune (CEKA, NKVD, MGB, KGB) și succesoarea lor de astăzi – FSB. Acesta era un necunoscut de nimeni, un agent pe nume Vladimir Putin. Cariera sângeroasă începe chiar la 1 octombrie 1999, dând ordin armatelor să invadeze Cecenia și alte regiuni ale Caucazului (Georgia, 2008, Ucraina în 2014). Războiul din Ucraina este de a o lichida ca stat și a ucrainenilor ca națiune, dar nu și ultima. Planul strategic prevede „eliberarea de nazism” la început a Ucrainei, apoi al fostului imperiu sovietic în întregime și, într-o altă perspectivă nebunească – a Europei.
Să fim vigilenți și uniți în lupta cu reînvierea tentacolelor „imperiului răului”, după nota dată Reagan, președinte al SUA (20 ianuarie 1981 – 20 ianuarie 1989).
Bibliorafie:
1. Evoluția țărilor de „democrație populară” din Europa Centrală și de Sud-Est în perioada postebelică (1945-1989) – precomunizare. www.qdidactic.com
2. Anatol Petrencu, „Istoria universală. Epoca contemporană”, Chișinău, 1985, pag. 233
3,21. Doctrina Brejnev-Brezhnev Doctrine, wikicro.icu/wiki/Brezhnev, 1968, Prague Spring
4. Expansiunea comunismului în lume (www.critub.com)
5. Joseph Rotshild, „Istoria politică a Europei Centrale și de Est după al doilea război mondial”, București 1997
6. Octavian Țîcu, „Intervenția sovietică în cehoslovacia – Ce ne învață istoria după 50 de ani?” (www.cotidianul.md, 15 august 2018)
7,8. 50 de ani de la „Primăvara de la Praga” (www.dw.com)
9,10, 11. Ion V. Xenofontov, „Intervenția sovietică în Cehoslovacia (1968). Din memoriile unui medic militar”, Constanța, Antiens Press, 2018
12. www.nationaltv.ro
13. Ion V. Xenofontov, „Intervenția Pactului în Cehoslovacia, 1968”, ediția 5, 28 aprilie 2018
14. 1968-„Primăvara de la Praga” și intervenția din Cehoslovacia, www.lupuldacic.blogg.wordpress.com
15. Dosarele istoriei. România și „Primăvara de la Praga”, Mihail Taparlea, 11 februarie 2020
16, 17. Anatolii Dobrînin, „Confidențial”, Raudam House, New York, 1991
18. August 1968, România refuză să participe la invazia Cehoslovaciei, www.adevarul.ro, 2005
19, 20. Invazia sovietică din anul 1968 a provocat lipsuri mari de locuințe, Procop Tomek, 14.10.2013, info.ro
