,,Când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi, putem spune că este un învăţător desăvârşit.” Lev Tolstoi
În lumea învățământului, un dascăl este mult mai mult decât un educator; este un ghid, un exemplu al formării caracterelor tinerilor. Eugenia Amarița din satul Valea Mare, comuna cu același nume din raionul Ungheni, e o învățătoare cu o carieră de excepție, și-a dedicat întreaga viață acestei misiuni nobile. Ea a fost nu numai un cadru didactic, ci și un mentor pentru copiii și tinerii din această comunitate.
Cu o carieră de 43 de ani în predarea materialelor pentru treptele primare, Eugenia Amarița a învățat multe. De la răbdare și dezvoltare pentru a face față diverselor situații din sala de clasă, până la înțelepciunea acumulată din experiența interacțiunilor cu copiii și cu colegii săi, viața sa ca dascăl a fost o călătorie plină de învățare și dezvoltare.
În acest interviu, vom afla perspectivele și experiența lui Eugenia Amarița în calitate de învățătoare. Vom descoperi ce a însemnat să fie un dascăl dedicat, ce lecții a învățat de-a lungul anilor și cum a influențat viața elevilor săi. Aflăm, de asemenea, ce sfaturi sunt pentru tinerii care aspiră să urmeze această cale nobilă.
Biografie: Eugenia Amarița (n.10 martie 1938) – a fost Metodistă a Secției Raionale de Învățământ Ungheni, învățătoare pe vremea Uniunii Sovietice, învățătoare eminentă a Republicii Moldova. A crescut în satul Medeleni, raionul Ungheni, fiind fiica lui Ion și a Mariei, a copilărit împreună cu cele doua surori ale ei pe nume Ana și Maria (una dintre ele lucrând până și la moment în satul Sculeni, iar a doua a decedat). A absolvit șapte clase, plecând apoi la Călărași terminând școala pedagogică și apoi a fost trimisă să lucreze în satul Valea Mare, iar după a absolvit Institutul Învățătoresc „Alecu Russo” din Bălți.
— Ce este dascălul, dna Amarița?
— Ce este dascălul? Un om cu har şi vocaţie, un sculptor de suflete şi caractere, adesea cel mai bun dintre noi. Un model de succes în viaţă, în ultimă instanţă, chiar un ideal. Deoarece tinerii, elevi şi studenţi să poată să-i soarbă vorbele, să se uite la el(ea) cu nespusă admiraţie, să-l creadă în tot ceea ce spune, în ştiinţa pe care le-o transmite, în judecăţile de valoare pe care le face. Pentru ca părinţii să-l respecte şi pentru ca să-şi găsească locul binemeritat în comunitate. E mult mai uşor să fii un foarte bun specialist în orice domeniu, decât să-i înveţi pe alţii ce ştii şi, mai ales, decât să faci din ei oameni, adică sa-i formezi.
— De ce ați ales acest domeniu?
— Această profesie mi-a plăcut de atunci când am călcat pragul școlii, când am întâlnit-o pe prima mea învățătoare. Ea era o persoană foarte învățată, respectată și înțeleaptă, în fiecare zi plecam la școală pentru a auzi ceva nou și a acumulat mai multe cunoștințe de la o persoană atât de luminoasă și dornică de a învăța pe cineva tot ceea ce știe.
— Ce ați învățat toți acești ani în acest domeniu?
— Pot spune cu certitudine că am învățat multe în 43 de ani de predare a materialului pentru treptele primare. În primul rând, am format un caracter răbdător, unele situații mă forțau să fiu calmă, să fiu mereu mai înțelegătoare cu cei din jur. Înțelepciunea formată cu anii am strâns-o din cărți, înțelepciunea copiilor care au jucat un rol important în schimbarea mea. Desigur și colectivul în care am activat a contribuit, am învățat multe lucrând cu oameni învățați. Tot timpul cunoșteai ceva nou legat de aspectul vieții sociale și academice.
— Ce au devenit elevii dumnevoastră?
— Mulți copii învățau slab, dar când s-au maturizat au devenit buni familiști, gospodari, oameni cu bun-simț, au îmbrățișat profesii, au educat copii buni, pe care mai pe urmă tot eu i-am învățat și condus până la absolvirea treptelor gimnaziale.
— Dacă v-ați întoarce în trecut,v-ați schimba meseria?
— Evident că nu. Pentru nimic în lume nu aș schimba o profesie atât de frumoasă și prestigioasă. Spun acest lucru deoarece, pe vremurile mele, meseria de învățător era foarte prețuită de toți oameni, fiindcă calitatea de a te împărtăși și a explica cunoștințele care le ai este un talent. Capacitatea de a găsi un limbaj potrivit ca să te înțeleagă micii școlărei este o datorie a profesorului, consider eu, deși nu cred că toți vor fi de acord cu mine în privința aceasta.
— Ce sfaturi le-ați da tinerilor care vor să vă continue munca?
— Le-aș recomanda să îmbrățișeze această profesie, deoarece este una dintre cele mai frumoase și generoase. Lucrând în acest domeniu ea te ajută inevitabil la îmbogățirea vocabularului, îți dă un fin spirit de observație, ca să poți să transmiți roadele studiilor copiilor. Până și în ziua de azi elevii mă sună și mă întreabă ce fac, iar eu le mulțumesc enorm pentru că am avut onoarea să îi învăț din puținul ce îl aveam și să-i călăuzesc în primii lor pași în viața școlară.
Nota redacției: Interviul cu profesoara Eugenia Amarița este una dintre lucrările prezentate în cadrul ediției a II-a a Conferinței științifice pentru elevi „Personalități marcante din localitatea ta”.
Evenimentul a avut loc la 1 noiembrie în incinta LT „Mihai Eminescu” din municipiul Ungheni. Elevii din instituțiile de învățământ din raionul Ungheni au prezentat studii individuale, cercetări și analize valoroase ale activității personalităților marcante din localitățile pe care le reprezentau fiind ghidați de cadrele didactice de istorie, conform unui mesaj al președintelui Asociației Istoricilor „Nicolae Iorga” din Ungheni, Corneliu Prepeliță, publicat pe o rețea socială.
În mesaj se mai arată că această activitate este o continuitate a proiectului început în anul 2022. „Prin această activitate implicăm elevii în cercetarea istorică, cultivăm dragostea față de istoria locală, națională, dar mai ales educarea patriotismului în rândul tinerei generații”, a mai adăugat Corneliu Prepeliță.
