Timp de aproape 3 decenii, moldovenii n-au avut parte de un președinte, care să fie legat organic de poporul acestui pământ; un președinte, care să le reprezinte cu demnitate istoria adevărată și identitatea românească; un președinte care să le spună în față despre nenorocirile și suferințele prin care au trecut în anii de ocupație țaristă și sovietică; un președinte, care să-i încurajeze să se ridice în picioare și să-i îndemne să se întoarcă „Acasă”, la neamul lor de sânge și la Țara Reîntregită.
Astăzi suntem nevoiți să recunoaștem, că instituția prezidențială nu a preluat și nu a promovat idealurile Mișcării de Eliberare Națională din anii 1987-1991 și nici adevăratele obiective din Declarația de Independență, ci a devenit o instituție decorativă, fără voință și personalitate, trezită sau înlăturată de clanurile mafiote.
Președintele Mircea Snegur, care cu mare întârziere, abia în 1994, a încercat să se pătrundă de identitatea noastră și să declare oficial, că „denumirea corectă a limbii vorbite este limba română”. Lucinschi a fost și a rămas un om străin de Moldova. Voronin a neglijat băștinașii și a creat un sistem mafiot și oligarhic actual. Timofti a stat în cei 4 ani, așa l-au pus adevărații lui stăpâni în martie 2012. Despre prezentul președinte nu se merită să consumăm hârtia. Se cunosc aventurile de turist ale sale.
După atâtea experimente legate de alegerea președintelui, se poate de constatat, că instituția prezidențială a fost ruptă de popor și nu a servit interesele naționale, ci a tolerat corupția și oligarhia vestită în toată lumea.
Acum, într-o republică epuizată fizic și moral după eșecurile în timp, se pune întrebarea: dacă mai există șanse reale de a face funcțională Președinția și de a o pune în slujba cetățenilor și a legii?
Președintele are destule împuterniciri în politica internă și externă pentru a orienta republica aceasta spre locul național și european. Problema cea mare a președintelui nu e legată de numărul de împuterniciri constituționale, ci de voința lui de a spune adevărul și a lua decizii în favoarea poporului și nu a clanurilor partinice și mafiotice. Și, în prim-plan, președintele trebuie să fie un reper moral pentru cetățenii săi, un model de om corect, integru, ferm, curat la suflet, care își iubește propriul popor. Să ajute pe moldovenii rămași acasă să iasă din sărăcie, minciună și nedreptate. Timpul îl obligă pe viitorul președinte să fie cu totul altfel decât au fost cei 5 beneficiari de la 1991 încoace. Timpul îl forțează să se rupă definitiv de șantajul și presiunea aduse de la Moscova și să ducă poporul pe o cale concretă – europeană. În această perioadă de existență a R. Moldova, în temei, am asistat neputincioși și am permis ca un grup restrâns de indivizi șmecheri și lacomi să devină milionarii din averea poporului și să spulbere șansele și speranțele a milioane de oameni, în final alungați de acasă. Cei de la guvernare – fie că se numesc agrarieni, comuniști, socialiști sau „democrați” – au devorat R. Moldova de la un capăt la altul, aducând sărăcia, debandada, hoția și mafia.
Dar să nu credeți că dezastrul politic, economic, social și moral aparține numai guvernanților de toate culorile. Toți ei de la început și până astăzi au ajuns la guvernare cu votul moldovenilor. Noi i-am votat, noi le-am dat puterea! Ce votăm, aceea avem. Își dă seama astăzi, regretă cui a dat votul? Mă îndoiesc. Până nu se va izbi cu fruntea de zidul Kremlinului, puține șanse sunt să deschidă ochii și să vadă încotro se mișcă lumea normală, ca să se debaraseze de demagogi și vânzători de neam, plătiți cu bani murdari. Problema e a noastră, a cetățenilor responsabili. Să ne mobilizăm și să punem capăt dezastrului în care am ajuns. Să nu ne lăsăm păcăliți cu fel de fel de momeli, ele vin în temeiul banilor furați, să apărăm viitorul copiilor și nepoților noștri.
Nu stați nepăsători! A venit timpul așteptat. Să-i gonim pe mincinoși din fruntea statului, pe hoți și fățarnici dinaintea ochilor noștri. E timpul să luăm prin vot Președinția și s-o dăm pe mâini curate. Veniți și votați ca cetățeni responsabili, dacă vreți să trăiți cu demnitate într-o țară întregită în familia europeană. Nu uitați de zicala moldovenească: „De zece ori măsoară și o dată taie”.
