O frază aparent banală și poate chiar să vă sune a clișeu, atunci când o auziți sau o citiți. Ei, bine, pentru o bună parte dintre semenii noștri înseamnă enorm și aici îmi aduc aminte de Marc Levy, autorul meu preferat, și cele scrise de el în romanul „Și dacă e adevărat…”: ‚’Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă un an de viaţă, pune întrebarea unui student care a picat la examenul de sfârşit de an. O lună de viaţă: vorbeşte-i unei mame care a adus pe lume un copil prematur şi-l aşteaptă să iasă din incubator ca să-şi strângă puiul în braţe, teafăr şi nevătămat. O săptămână: întreabă-l pe un bărbat care lucrează într-o uzină sau o mină ca să-şi hrănească familia. O zi: întreabă-i pe doi îndrăgostiţi lulea care aşteaptă să se întâlnească. O oră: întreabă-l pe un claustrofob prins într-un ascensor în pană. O secundă: uită-te la expresia unui om care tocmai a scăpat dintr-un accident de maşină. Şi o miime de secundă: întreabă-l pe un atlet care a câştigat medalia de argint la Jocurile olimpice şi nu medalia de aur pentru care se antrenase toată viaţa. Viaţa este magică!”
De acest lucru este convins și italianul Graziani Giani, care timp de mai mulți ani organizează acțiuni de caritate pentru moldoveni, pentru că atât timp cât trăiești trebuie să lași o urmă, își spune el și fiindcă viața e magică și toți trebuie să simtă acest lucru. Cele mai multe daruri au mers în comuna Hîrcești. Aici a trimis colete cu diverse produse necesare pentru o viață mai bună. La un moment dat a încercat chiar să construiască un apeduct aici. Din varii motive proiectul s-a stopat, dar nu și inițiativele filantropului Graziani Gian. El a continuat să le facă zilele mai bune oamenilor din câteva sate de pe valea râului Cula.
Povestea italianului care face bine am aflat-o de la Maria Bodrug, originară din satul Hîrcești și care îl ajută pe Graziani să distribuie coletele. „Nepoata mea a fost căsătorită cu Graziani. Din nefericire, ea a murit la vârsta de 50 de ani. Iată ei, încă fiind nepoata în viață, au început să ajute oamenii din satul natal al soției (care e tot Hîrcești ca al Mariei). O făceau din suflet. Nu au așteptat vreodată recompensă. După moartea sa Graziani a continuat acțiunile de caritate. El depune efort, caută donatori datorită cărora poate să dovedească că, caritatea nu este doar despre a da ceva de la sine, ci și despre a primi. În timp ce ajuți, tu, îmi mărturisește acesta, primești un sentiment de satisfacție și împlinire, precum și o conexiune mai profundă cu ceilalți membri ai comunități”, ne spune Maria Bodrug.
În continuare ne precizează doamna Maria că Graziani are nevoie să adune mai mulți oameni ca să lucreze pentru un scop comun – să ajute alți oameni. Pentru asta este necesar ca despre acțiunile sale să cunoască cât mai multă lume. De aceea, ea a deschis ușa redacției noastre. Știe că ziarul „Unghiul” e citit de multă lume și că prin intermediul publicației noastre el ar putea să sensibilizeze mai mulți donatori, mai mulți oameni care au același scop, același crez ca și el – acela de a face bine dezinteresat.
Printre ultimele acțiuni ale lui Graziani Giani sunt cele de a dărui vestiții panettone (cozonac italian), 10 colete la biserica Sf. Luca din municipiul Ungheni și în vara lui 2022 a trimis pachete în satul Mînzătești, sat din componența comunei Hîrcești.
Își dorește să trimită rechizite pentru elevii din comuna Hârcești.
Aria geografică acțiunilor de caritate ale lui Graziani Giani nu s-a oprit doar la Ungheni sau comuna Hîrcești. Acesta a dăruit și în alte localități ale țării noastre.
