Locuitoarea orașului Cornești Maria Hîncu în luna iunie 2024 împlinește 90 de ani de la naștere. E unul dintre milioanele de copii care au trăit copilăria în perioada celui de-al doilea război mondial. E născută într-o familie de țărani din satul Poiana, tata Gheorghe și mama Ana.
Fiind dintr-o familie de 10 copii, dintre care 6 au decedat și 4 au supraviețuit, de la vârsta fragedă fata a trebuit să muncească. După război majoritatea persoanelor apte de muncă au fost femei, întrucât în război au murit foarte mulți bărbați. Pe umărul femeilor a căzut o povară grea. În rândul acestor femei a muncit și Maria. Cu fetele din sat lucrau în colhozul Kirov (mai târziu Viața Nouă) la depozitul de grâu. De pe conveier, flămânde și slăbite, ridicau sacii grei cu cereale și le așezau pe o remorcă. Pentru un pumn de grâu, din care vroia să facă o plăcintă, Maria imediat a fost prinsă și judecată. Judecata, care se numea ПУБЛИЧНЫЙ СУД, a avut loc în clubul din satul Mircești în prezența consătenilor. Dovezile și explicațiile Mariei nu au fost acceptate. Decizia a fost cruntă -5 ani de închisoare pentru o mână de grâu. Anul 1952 e anu pe care îl urăște până în prezent. Din sentința de 5 ani ea execută doar 9 luni, pentru că murise Iosif Stalin, și a fost amnistiată. La acea vreme Maria avea doar 18 ani.
Soarta nu o cruță pe tânăra fată. Următoarea încercare a vieții – serviciul la spitalul orasului Cornești. Lucra la baie. Aici se aduceau cadavrele după ce li s-a efectuat autopsia. Funcția Mariei era coaserea lor și spălarea. O muncă dificilă. Fiecare zi lucrată aici era o încercare pentru ea. Bolnavă, a fost nevoită să practice diverse meserii. Ultima a fost cea de fochistă la Întreprinderea de reparare a tehnicii agricole din Cornești. Aici a lucrat împreună cu soțul ei. Greutățile vieții au învățat-o să se lupte pentru existență, pentru familie și pentru copiii ei.
Ajunsă la această vârstă onorabilă e autonomă, are o memorie bună, folosește tehnologii moderne de comunicare, grădina ei e prelucrată și plină de legume, de flori. Cu mare drag și emoții povestește despre nepoții ei care la moment locuiesc în Ucraina și apără țara lor.
În chipul Mariei Hîncu-Meșalchin noi vedem o femeie cu un caracter puternic, care a trecut prin perioada grea a țării noastre, cu voință a reușit să reziste în toate greutățile vieții.
Îi dorim bătrânețe liniștite, să rămână energică și optimistă după cum am cunoscut-o. La mulți ani!
