Când spui „secolul XXI”, primul gând care îţi vine în minte e despre globalizare. Fenomenul în care identitatea nu mai are aceeaşi valoare ca şi acum câteva zeci de ani. Și pentru a conserva acest autentic specific țării și zonei noastre oamenii de cultură împreună cu specialiștii în domeniu bat alarma ca să readucă în atenția publică importanța acestuia.
Aceștia organizează diferite evenimente în care principalele obiective pe care vor să le atingă sunt: valorificarea costumului autentic popular, cunoașterea pieselor componente ale costumului și ale simbolurilor acestuia, dar și promovarea tehnicilor de confecționare a costumului pe plan naţional şi internaţional. Devenise tradițional ca în fiecare an să se organizeze o săptămână, dedicată portului național, unde se desfășurau șezători, simpozioane, master-class-uri.
Dar, cum anul acesta tot cursul vieții noastre a cam luat o întorsătură de 180 grade, s-a decis ca toate acestea să fie în mediul online. Astfel, Secția Cultură și Turism Ungheni a organizat în săptămâna 22-28 iunie „Heptagonul Portului Popular”, un itinerar virtual în 7 localități ale raionului Ungheni, orașul Ungheni, Costuleni, Florițoaia Veche, Cornești, Pârlița,Todirești și Petrești. Potrivit Galinei Moraru, specialist principal la secția mai sus menționată, s-a ales cifra 7 pentru că e cifra de care se leagă existența umană, fiindcă în 7 zile Dumnezeu a creat lumea. În toate aceste 7 zile specialiștii din domeniul culturii din aceste localități unghenene au postat în rețelele sociale despre unicitatea atributelor, care fac parte din portul popular, de la încălțări până la pălăria bărbătească și batista care o purtau femeile.
Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni, nota pe pagina oficială a instituției: „Portul popular tradițional din zona Unghenilor face parte dintr-o zonă etno-geografică mai largă, numită partea sudică a câmpiei Moldovei și podișul central Moldovenesc. Având în vedere că spațiul la care ne referim s-a aflat, de-a lungul secolelor, geografic și economic, sub influența Iașului, nu vom greși dacă vom afirma că portul popular din regiunea Ungheni este, de fapt, portul popular din zona Iași. Este o realitate confirmată pe rezultatele analizei numerice și calitative a exemplarelor de port popular, îndeosebi cele de port femeiesc, descoperite până acum în zonă. Acest fapt dovedește că perioada de înflorire maximă a acestei tradiții la Ungheni a cuprins anii 1918-1940, când Basarabia s-a aflat în componența României Mari. Nici până la 1918, cu atât mai mult după 1944, tradițiile autentice românești în Basarabia nu au cunoscut o dezvoltare adecvată; dimpotrivă acestea au fost oprimate, datorită caracterului antinațional al politicii regimului sovietic totalitar”. Totodată aici se mai menționează că Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni, datorită efortului generațiilor de muzeografi, a adunat în lăzile sale de zestre o colecție modestă, dar valoroasă artistic, de piese de port tradițional românesc, dar și ucrainesc. Majoritatea aparțin portului popular femeiesc și vin din perioada interbelică. Au un conținut morfologic caracteristic epocii și specific zonei: cromatică, ornamentică, structură. Păstrează o măsură discretă și riguroasă. Sunt elegante și monumentale. Despre colecția instituției muzeale din Ungheni vom reveni în numerele următoare ale ziarului.
Precizarea precum că datorită promovării insistente de care se bucură din partea unor instituții de specialitate, portul popular, cu precădere cel de sărbătoare, revine în modă și cotidian, avea să-mi fie confirmată la Mănăstirea Sf. Gheorghe din municipiul Ungheni. Aici în prezența rudelor celor mai apropiate de curând și-au spus „da” îmbrăcați în frumosul costum tradițional, Vasile și Cătălina Culeac. De ce au ales să poarte aceste veșminte, când toți pun accent pe cele moderne, ei îmi spun că în primul rând au dorit să promoveze autenticul, ceea ce este specific țării noastre și apoi prin costumul tradițional dau înapoi ceea ce primesc în biserică – binecuvântarea, așa cum cineva s-a exprimat cândva.
„Costumul popular tradițional este acel ceva care îți conferă pace, binecuvântare și parcă te simți ca într-o armură atunci când îl îmbraci, îți dă o stare de beatitudine”. Aceste vorbe mi le-au spus Lilia și Andrei Culeac din Ungheni, cei care i-au cununat pe cei doi tineri.
Liliana Starciuc, meșterița care le-a cusut cu mult drag, ne-a spus că fiecare ornament în sine reprezintă o încărcătură emoțională deosebită, limbajul omului cu universul. Spre exemplu, segmentele care reprezintă două linii gemene semnifică puterea perechii, iar cele 3 sunt cele 3 etape ale vieții – nașterea, cunoașterea de sine și moartea, coloana romboidală – legătura dintre cer și pământ, romb – îndestularea, coarnele berbecului – puterea, forța, virilitatea, mâinile pe șolduri – puterea feminină, forța de seducție, bunătate, pace, credință.
Corina Hamureac, designera din Cornești, revine la „Origini”
Într-o criză a culturii, după cum afirmă ea într-un filmuleț postat pe facebook, aceasta lucrează la o colecție nouă de haine denumită sugestiv – „Origini”. Ea se axează pe veșmintele purtate de femeile geto-dace, pentru că de acolo își au originile portul național. Designera își argumentează alegerea prin faptul că unele piese vestimentare, mai exact cămășile încrețite la gât, se pot observa și pe Columna lui Traian, dovada că anume acestea au servit ca inspirație pentru costumele populare, care se regăsesc azi în lada de zestre a bunicilor noastre.
Natalia Morari
