„Evenimentele consumate între 1939 și 1944 au marcat profund destinul românilor atât din Basarabia cât și din Bucovina (România de Est) un destin care este marcat, un destin nefericit care este vizibil și în prezent, aș spune doar că istoria nu se oprește la acestă perioadă, istoria își va spune la un moment dat cuvântul și cred că mai devreme sau mai târziu ne vom reuni”, ne mărturisește Ottmar Trașcă, doctor în istorie, specialist în relațiile româno-germane.
Destinul descris mai sus a exalat în urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, adică a cârdășiei dintre Germania Fascistă și Rusia comunistă. 28 iunie 1940 este o zi neagră în istoria poporului român, trei milioane de români și conaționali de-ai lor s-au trezit pe un teritoriu străin. Efectele acelui act diabolic nu au fost lichidate nici astăzi, după 83 de ani.
Declarația de Independență (27 august 1991) recunoaște oficial adevărul despre drama Basarabiei, despre caracterul românesc al teritoriului de la Est de Prut și a faptului că moldovenii sunt parte integrantă a poporului român, vorbesc limba română și au dreptul legitim și natural să se întoarcă „În spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.
Într-o perioadă scurtă de timp, Mișcarea de Eliberare Națională și Renașterea Românească la Est de Prut au creat o stare de spirit favorabilă reunificării, iar „Podul de Flori” din 6 mai 1990, care a adunat peste un milion de români de pe ambele maluri ale Prutului – a arătat că poporul român vrea să reîntregească.
Cert este că războiul declanșat de Federația Rusă împotriva R. Moldova în martie 1992 urmărea ca țintă: a curma procesele de apropiere și unire cu România; a paraliza activitatea primului Parlament și organizarea de alegeri anticipate. Drept confirmare este declarația lui G. Selezniov, președintele Dumei de stat, în 2001, octombrie, „Da, noi am declanșat războiul de la Nistru din 1992, pentru ca R. Moldova să nu se unească cu România”.
Războiul și alegerile anticipate (27 februarie 1994) au adus în fruntea legislativului vechea nomenclatură comunistă în persoana lui Petru Lucinschi. Urmând ca ei la 29 iulie 1994 să anuleze Proiectul de Constituție elaborat de Primul Parlament (1990-1993) în care se afirma românitatea moldovenilor și limba maternă este română, votând un alt proiect de Constituție, axat pe tezele și obiectivele moldovenismului antiromânesc.
În esență, toate guvernările instalate la Chișinău (cu ajutorul fiecăruia dintre noi) după dizolvarea Primului Parlament, și până în decembrie 2021, au fost guvernări antiromânești și docile celor în războaie. Cu sloganele lor europene au dus în eroare electoratul și donatorii financiari din UE, SUA, și România.
Opțiunea guvernărilor neromânești și a „elitei” politice de la Chișinău rămâne constantă din 1994: Construirea „statului moldovenesc”, contrar liniilor trasate de Declarația de Independență. Partidele rusofile au matricea rusească de construcție statală antiromânească – moldovenii nu sunt români, iar limba lor nu e română ci moldovenească. Partidele proeuropene îmbrățișează modelul UE și pun la temelia statului „noțiunea civică moldovenească” ceea ce propune europenism fără românism. De asemenea, ultimele nu reunesc oficial că moldovenii sunt parte organică a poporului român, trecând cu vederea și datele de 27 martie 1918, 1 decembrie 1918 ș.a.
Absența în continuare a unei viziuni și strategii clare a statului român față de teritoriile sale din stânga Prutului generează confuzii și interpretări, conducând la dezorientarea forțelor românești din R. Moldova.
Iar lozinca deseori auzită, lansată de la București că „reunirea se va produce în cadrul Uniunii Europene, reflectă numai abstracții și pesimism în rândurile unioniștilor. Nimeni dintre politicienii de pe malul Dâmboviței nu au explicat clar cum va face „reunirea celor două state în UE”, mai ales că în R. Moldova s-a format o „elită” politică și administrativă, care vrea statul moldovenesc, dar întreținut din resurse externe și românești. Ei nu țin cont de adevăr, de absența resurselor umane și financiare, de incapacitatea totală de a asigura securitatea și bunăstarea cetățenilor, de a opri depopularea ținutului. Calea spre Uniunea Europeană este lungă și istovitoare pentru o bună parte de populație. Evenimentele de astăzi sunt de acea natură, că nimeni nu poate garanta un proces sau altul de integrare. Teza falsă lansată de comunistul școlit la Moscova, Ion Iliescu, că reunirea e doar problema românilor din stânga Prutului, nu a tuturor românilor, rămâne falsă mai bine de un sfert de veac, fără să fie înlocuită cu un proiect de Țară al românimii.
Reformele demarate în R. Moldova pe palierele de bază / justiție, securitate, economie și stat de drept se confruntă cu rezistența acerbă a sistemului, dar și contaminată de multiple carențe. Mai pun și întrebarea, care stat s-a integrat în UE cu administrație – teritorială (raioane) de tip sovietic? Nici unul. Ceea ce însă ne îngrijorează, sunt tendințele din sondaje, care arată că PAS își pierde încet suportul social al populației din interior.
Rezultatele obținute de Maia Sandu în politica externă sunt foarte importante și apreciate în politica externă sunt foarte importante și apreciate de lumea bună. Apreciată este și atitudinea ei curajoasă și fermă în favoarea Ucrainei luptătoarea și strădaniile ei de scoate R. Moldova de sub dictatul Federației Ruse.
De menționat că foarte mulți alegători moldoveni, care pledează sincer pentru reîntregirea României au votat-o pe doamna Maia Sandu și așteaptă de la ea scoaterea frontierei de la Prut (în realitate ea se extinde). Mesajul ei de integrare europeană fără integrarea deplină a R. Moldova în spațiul românesc îi va reduce considerabil contingentul de alegători.
Alegerile generale locale au demonstrat pierderi ale partidului de guvernământ la nivel macropolitic (Găgăuzia, Chișinăul, nordul), cât și la micronivel (comune, sat). Se vede bine influența în republică a oligarhiei care manipulează cu succes alegătorii. Alegerile președintelui și cele parlamentare îndeosebi vor consolida cursul european sau îl vor schimba geopolitic.
În cuvântarea șefului statului statutului în fața Parlamentului din 17 martie 2023, doamna Maia Sandu a fixat patru obiective-cheie pentru R. Moldova: „Proiectul de țară Moldova Europeană 2030, bazat pe 4 piloni: 1) pace și securitatea cetățenilor, 2) dezvoltarea economică și deschiderea locurilor de muncă, 3) modernizarea infrastructurii și îmbunătățirea calității vieții, 4) o justiție care să facă dreptate”. Lipsește pilonul 5) Integrarea R. Moldova în spațiul românesc. Iar dincolo de Prut / București, lipsește strategia de reunificare (după exemplul Germaniei).
Ultimele nu sunt scăpări întâmplătoare, ele se frământă greu timp de mai bine de 30 de ani, proiectul de mai sus împărtășește îngrijorarea unioniștilor veritabili că reunirea se amână pe alți 30 de ani înainte.
Planul Federației Ruse de refacere a imperiului, cu sprijinul Bisericii Ruse, este blocat de rezistența Ucrainei. După terminarea războiului (când nu se știe) vor avea loc schimbări radicale teritoriale în regiune și nu numai. De aceea, în conformitate cu Actul de Helsinki din 01 august 1975 și conjunctura creată: clasa politică românească are datoria istorică să manifeste voința și să reîntregească Țara, astfel să aducă o contribuție de durată la securitatea națională, regională și continentală deopotrivă cu întregirea poporului român și reparația unei mari și îndelungate nedreptăți istorice. Nici vestul și niciodată estul nu va merge în întâmpinarea creării condițiilor de Reîntregire. Urmați cu demnitate și curaj exemplul înaintașilor noștri de la 1859 și 1918. Creați premizele și folosiți momentul oportun, dacă vă numiți politicieni.
Sursă principală: Memoriu privind Proiectul de Țară: Reîntregirea României – securitate și pace în Estul Europei. Alecu Reniță, deputat în primul Parlament al RM, 02 noiembrie 2023
