Deja devine tradiție, când către ziua de 15 ianuarie – comemorarea Marelui poet Mihai Eminescu, spațiul public este inundat cu așa numite „poezii” consacrate zilei respective. Ascultând sau citind unele din ele, ți se pare, că autorii nu cunosc niciun vers scris de poet. Doar cuvintele lui au avut culoare, sunet, formă, textură, ecou și, în final, suflet național. Ele trăiesc printre noi, dar nu înseamnă a scrie „versuri” fără început și fără sfârșit. Nu contează cât recităm, contează ce facem după aceasta. Să fim cu Eminescu în gând și în faptă toate cele 365 de zile. Prin vorbirea corectă a limbii, prin protejarea de rusisme, prin întronarea ei în toate instituțiile statului.
