Într-o lume în care granițele adesea par să ne despartă, există momente și evenimente care ne reamintesc că legăturile sufletești și culturale pot fi mai puternice decât orice zid. Evenimentul „Podul de flori” organizat recent în municipiul Ungheni este unul dintre aceste momente de excepție, care reunește oameni din ambele părți ale râului Prut pentru a sărbători o tradiție comună, o istorie comună și o identitate românească împărtășită.
În acest interviu, Luminița Tudose, coordonatoarea șezătorii „Târgul Iașului” din România, și Eugenia Stan, participantă la primul Pod de Flori acum 35 de ani, ne împărtășesc impresiile, amintirile și speranțele lor despre legătura dintre cele două maluri ale Prutului. De la nostalgii și dureri ale despărțirii istorice, la bucuria reîntâlnirii și perspectivele unui viitor comun, povestea lor dezvăluie cât de importante sunt podurile – nu doar cele fizice, ci și cele de suflet, care unesc oameni, tradiții și destine.
Descoperiți, așadar, cum un simplu gest – lansarea unui coș de flori pe apele Prutului – devine simbolul unei frății profunde și al unei identități neîntrerupte, dar și ce înseamnă astăzi această legătură pentru generațiile prezente și viitoare.
— Doamnă Luminița Tudose, sunteți pentru prima oară în municipiul Ungheni?
— În Ungheni sunt pentru prima oară, dar în Republica Moldova am venit de foarte multe ori. Sunt împătimită de tot ce ține de tradiție. Deși de profesie sunt lucrător medical, munca de creație este pasiunea mea. Coordonez șezătoarea „Târgul Iașului”, unde lucrez cu doamne doritoare să învețe să lucreze o ie sau un alt produs tradițional. În acest fel descoperim și promovăm arta noastră românească, atât la noi acasă, cât și în deplasare. Colaborăm în cadrul diferitor proiecte de acest gen cu colegi din Republica Moldova. Avem proiecte comune cu localitățile Mihăileni, Drochia; Sărata Veche, Fălești; iar acum ne aflăm la Ungheni, la un frumos eveniment cultural, denumit sugestiv „Podul de flori”.
— Suntem vecini, doar râul Prut ne desparte. Ce cunoașteți despre municipiul Ungheni?
— Mă bucur că am avut această ocazie să vin în ospeție la dumneavoastră, pentru că vecinii noștri de peste Prut sunt români, o bucățică din România, și aici ne simțim ca la frații noștri acasă. Îmi aduc aminte, pe vremuri când eram copil, era o mare bucurie să prind un post de televiziune din Chișinău și câte un vecin să ne spună: „Vai, am prins Chișinăul!”. Vă dați seama acum când avem bucuria să ne vedem, să ne întâlnim și să facem diferite evenimente, activități și lucruri frumoase împreună.
— Cunoașteți ceva din istoria și viața Basarabiei?
— Istoria se aseamănă, avem aceiași domnitori români ca Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu și alții. Dacă citim „Neamul Șoimăreștilor”, vedem că suntem români cu aceeași istorie și aceleași tradiții. Sunteți o bucățică din țara noastră. Dacă ne uităm și la tradiții și portul popular, acestea sunt aceleași.
— Mulți ani am fost izolați, despărțiți. Cum ați trăit acest sentiment?
— Se știe foarte bine că a fost o mare tragedie atunci când am fost despărțiți și unele rude au rămas pe o parte de Prut, iar altele pe cealaltă parte. Au fost vremuri când atât noi, cât și voi ne puteam vizita doar cu chemare, eram într-un fel restricționați pe multe aspecte. În acest fel, ne-am continuat traiul separat, privind cu dor peste Prut.
— Astăzi Republica Moldova este mai aproape de România, au dispărut barierele de deplasare și colaborare. Cum vedeți acest aspect?
— România face parte din Uniunea Europeană, iar cetățenii ei au posibilități mari de dezvoltare și prosperare. Mulți cetățeni din Republica Moldova au cetățenie română, iar acest lucru le oferă posibilități și garanții mai mari de apropiere frățească.
— Doamnă Eugenia Stan, faceți parte dintr-o generație mai în vârstă, iar acum 35 de ani ați participat la primul Pod de Flori. Acum participați la cel de-al doilea Pod de Flori. Ce sentimente vă încearcă acum?
— Este o sărbătoare foarte mare, cu o rezonanță istorică majoră, căci de atunci și până acum nu s-au mai construit nici poduri de piatră, nici poduri de flori. Îmi amintesc acel an, 1990, când s-a organizat primul Pod de Flori, la care am fost cu soțul și cu fratele meu. Am venit cu coșul de flori pentru a le da drumul în apele Prutului, drept simbol al legăturii de neam.
— Aveți rude în Republica Moldova?
— Nu, dar soțul meu în acel moment a zis: „Dacă tot am venit, hai să ne facem neamuri, ori găsim de cununat, ori găsim de botezat”. Am găsit o fetiță de botezat, căreia i-am devenit nași, iar peste ani am venit și la nunta ei.
— Ce înseamnă municipiul Ungheni pentru dumneavoastră?
— Este un oraș frumos, cu aspect european, cu oameni frumoși și calzi la suflet. Mă bucur să revin aici de câte ori am ocazia. De acum încolo avem promisiunea că între țările noastre va fi construit un pod după model european, ceea ce va întări și mai mult legăturile între cele două țări românești.
— Sunteți integrați în Uniunea Europeană și aveți perspective mari de dezvoltare. Cum vedeți viitorul României?
— Suntem în Uniunea Europeană din 2007 și lucruri palpabile deja se văd. Ne-am dezvoltat, ne-am întărit legăturile cu celelalte țări din Europa, dar vom vedea ce ne va oferi viitorul. În ceea ce privește parcursul european de mai departe al României, sunt discuții și confruntări. Este o luptă ideologică între suveraniști și globaliști. Sperăm că țara noastră va ține o cale dreaptă de dezvoltare pentru o viață bună și prosperă în continuare.
