Cum și de unde atâtea talente pe o palmă de pământ atât de mică cum este orașul Ungheni? Numai unul Dumnezeu le știe pe toate, El ne hărăzește cu talent, fiecărui după cât i se cuvine, apoi ne împrăștie prin lumea largă să-I slujim cu credință și iubire de neam. În privința Unghenilor se vede că a fost mult prea generos, o fi având vreo pricină, îi suntem mai dragi sau poate că… a întrecut măsura? E o întrebare plină de naivitate copilărească, dar și pe potrivă de firească.
Zilele astea, urcam scările la Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”, lăcaș sfânt de cultură, unde de la o vreme mă simt ca acasă. Aici îmi pot aduna gândurile, pot medita în liniște sau avea un dialog cu oameni dragi sufletului. N-am reușit decât să ridic câteva scări, care duc într-o sală spațioasă cu zeci de rafturi pline de cărți, că urechea a fost inundată de niște sunete pe care le mai auzisem cândva. Deasupra unui instrument ce se asemăna mai mult cu o farfurie zburătoare vrăjea nu altcineva decât Peza Boutnary (Petru Butnari), un unghenean, care de 28 de ani s-a mutat cu traiul în Germania. Muzician de profesie, toboșar, baterist, spuneți-i cum doriți, un magician în sensul deplin al cuvântului, care cu niște atingeri miraculoase pe acel sfert de „butoi metalic”, care se numește pentatonic, scotea niște sunete extraordinare de care am auzit pentru prima dată. Sunete în stare să te facă să zbori între cer și pământ, să renaști asemeni Păsării Phoenix.
Peza BOUTNARY este originar din orașul Ungheni, născut la 10 iulie, recent și-a sărbătorit cei 60 de ani. Aici a copilărit, aici a absolvit, pe atunci școala medie nr. 1 din Ungheni, actualmente Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Stabilit de mai mult timp în Germania, Peza este pedagog, profesor de muzică, tot el este și patronul unei școli muzicale private de tobe și percuție, inițiatorul unui Festival al toboșarilor „DRUM DAY”, care se desfășoară o dată în Germania și o dată în Moldova. De ceva mai bine de doi ani a început să scrie muzică,
La moment are în plan să editeze un volum de versuri scrise de soția Marina Mihailevskaia, care de nouă ani a trecut în neființă în urma unui accident rutier. Peza Boutnary cântă și cu vocea, are un timbru deosebit.
Am discutat tete-a-tete mai multe minute în șir și am primit o plăcere enormă, care o să mă facă să-l aștept, de ce nu, să-l așteptăm cu toții, ca atunci când revine acasă, să-i reascultăm cu plăcere muzica.
