În psihologie, personalitatea reprezintă suma trăsăturilor emoționale, cognitive (cunoaștere) și comportamentale ale unei persoane care sunt stabilite în timp și în diverse situații. Ea include moduri caracteristice de gândire, simțire și acțiune, care influențează modul în care interacționăm cu lumea și cu noi înșine.
Persoana care are însușiri deosebite într-un anumit domeniu de activitate și care identificându-se cu aspirațiile maselor, contribuie la progres în societate după Dicționarul limbii române literare contemporane. „Școala în acest context trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate civică de înaltă calitate”, mai scria Albert Einstein.
Multe personalități cunoaștem cu activități deosebite de-a lungul timpului. În continuare ne vom opri la personalități ieșene. De ce? Iașiul a fost și este capitala Moldovei istorice, unde s-au născut și activat de-a lungul vieții un șir de personalități, însă puțin cunoscute publicului de astăzi.
1 Mihai Kogălniceanu (1817-1891) – om politic, istoric, scriitor și orator.
Personalitate multilaterală a culturii românești Mihail Kogălniceanu și-a asociat numele la mai toate actele fundamentale care au marcat făurirea României moderne. S-a născut la Iași în 6/18 septembrie 1817, într-o familie cu ascendență răzășească. Studiile le-a început în casa părintească, cu un profesor de origine franceză. Împreună cu Vasile Alecsandri de la pension la Institutul de la Miroslava. În 1834 este trimis la studii în Franța, la Colegiul Luneville. Apoi urmează cursurile universitare de istorie și drept de la Berlin. Primele sale lucrări le consacră în lumea științifică a Europei contemporane, care îl situează printre spiritele cele mai nobile, cele mai viguroase și mai înaintate ale poporului român. În 1838 se întoarce în Moldova cu o solidă pregătire intelectuală, hotărât să-și depună toată munca în slujba Patriei. Mihail Kogălniceanu a editat revista de orientare patriotică și democratică „Propășirea”, foaie științifică și literară (1844), unde a colaborat și N. Bălcescu, precum și ziarul „Steaua Dunării” (1855-1860), care a avut un rol important, în lupta pentru Unirea Principatelor. Mihail Kogălniceanu nu s-a limitat numai la activitatea pe tărâmul istorie. Istoricul de la Iași, cu o serioasă cultură, l-a dublat pe omul politic. „Celebrele sale dorințe ale partidei naționale în Moldova”, din 1848, reprezintă unul din cele mai complete programe ale revoluției românești. S-a aflat în continuare în fruntea mișcării unioniste, fiind organizatorul aceștia, principalul ei conducător și purtătorul ei de cuvânt.
După înfăptuirea Unirii Principatelor Moldovei și Munteniei (1859), ca ministru și sfetnic apropiat a lui A. Cuza, M. Kogălniceanu a susținut cu ardoare actele noii domnii, care aveau drept scop întărirea Actului Unionist prin reforme cu caracter democratic și afirmarea independenței depline. Mihai Kogălniceanu a acordat o deosebită importanță învățământului. Cu concursul său personal a luat ființă Universitatea din Iași (1861), prima din România. Continuă cu deschiderea școlii de pictură, a Conservatorului de muzică, a Facultății de medicină, a Școlii de comerț ș.a.
Mihail Kogălniceanu a personalitate puternică, om de litere și animator al vieții culturale naționale, a cărui operă este pătrunsă de o deosebită dragoste față de popor, față de libertatea națională. Rămâne unul din principalii arhitecți ai României moderne.
2. Titu Maiorescu (1840-1917), critic, estetician și om politic.
Personalitate complexă și marcantă a epocii, critic și teoretician, lingvist, profesor, om politic. Conducătorul spiritual al vestitei Junimi literare de la Iași. Titu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840, într-o familie de Pașoptiști. Primele cunoștințe cu înclinație filosofică le obține în studiul limbilor moderne: germana, engleza, franceza și italiana. Studiază operele lui Virgiliu, Homer, Shakespeare, Dickens, Lessing ș.a., apoi se preocupă de istoria românilor, de teatru, muzică, desen ș.a.
În 1858, Titu Maiorescu pleacă la Berlin. Timp de un an frecventează la Universitatea din Giessen, filosofia și dreptul, obținând Diploma Magna cum Laude, teza: De Philosophia Herbarti. Contactul cu filosofia va avea o influență hotărâtoare asupra definirii personalității și gândirii sale. Între 1860-1861, urmează Facultatea de Drept din Paris, luând Doctoratul în drept cu lucrarea: Du regime dotal. Când se întoarce în țară după terminarea studiilor (1861), este un intelectual deplin format cu o temeinică pregătire filosofică, literară și științifică, în același timp dornic de a-și transpune în viață cunoștințele sale.
O parte însemnată din activitatea sa este legată de școală. Din 1862 până în 1871 desfășoară la Iași o vastă muncă profesorală: este profesor și director la Liceul Național (1862), profesor la școala normală „Vasile Lupu” (1863-1869), profesor de istorie, filosofie și rector al Universității din Iași, până în anul 1867. De asemenea a fost în trei rânduri ministru al Instrucțiunii Publice. Titu Maiorescu întemeiază în 1864 societatea literară Junimea, al cărui coordonator este, iar la 1 martie 1867 în revista Convorbiri literare, în paginile căreia se vor afirma viguroase talente ale literaturii române (Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, D. Zamfirescu etc.). Om politic de orientare conservatoare, deputat, ministru și prim-ministru, Titu Maiorescu, a avut în domeniul culturii moderne un rol hotărâtor. Concepția sa filosofică are un caracter idealist-subiectiv, eclectic și agnostic. Logica sa, apărută în 1876, este primul manual românesc temeinic întocmit.
Titu Maiorescu a dovedit un remarcabil talent ca orator politic și polemist, creând în aceste domenii o adevărată școală. Atât ca scriitor, cât și ca orator, Titu Maiorescu are meritul de a fi consacrat stilul lapidar, energic și pregnant, format sub influența marilor scriitori latini.
Mentor de prestigiu al literaturii române într-o epocă de mare avânt, călăuzit fiind de un simț artistic din punct de vedere artistic și realist. Titu Maiorescu a fost ales membru al Academiei Române, care prin atotcuprinzătoarea sa personalitate a polarizat în jurul său cele mai înalte valori ale Țării Românești.
Va continua
