Adresarea ordinară la redacţie şi „descoperirea”, nedumerirea ordinară: de ce fiecare chestiune a unui om simplu se transformă într-o problemă care nu poate fi soluţionată? O femeie cu necesităţi speciale pe care o vom numi Tatiana a telefonat la „Unghiul” şi ne-a rugat să-i ajutăm.
Ea nu poate merge, vorbeşte cu greu, de aceea este deservită de un lucrător social.
În plus, îi sunt aduse prânzuri gratuite de la Centrul de Reabilitare şi Integrare a Persoanelor în etate din Ungheni, dar, potrivit femeii, ea trebuie să se lipsească de prânzuri o lună întreagă. De ce? De aceea că, chipurile, persoana care livrează prânzurile celor ca ea, năpăstuiţi de soartă, se află în concediu.
Cei de la centru au confirmat că şoferul care ducea prânzurile, de pe 25 iulie, e în concediu pe o lună. Ei nu pot angaja pe cineva pe această perioadă, deoarece nu ar fi prevăzuţi bani pentru aşa ceva. Totodată, interlocutoarea, de parcă s-ar justifica, spune că cele 10 persoane deservite în cadrul acestui serviciu peste o lună din nou vor primi prânzuri, tot termenul cuvenit. Beneficiarei respective din trei luni i-au mai rămas două, iată pe parcursul lor ea va primi prânzuri, doar că peste o lună.
Dar acum ce să facă, doar Tatianei nu are cine să-i pregătească mâncare, deoarece trăieşte singură? E deservită de un lucrător social? Da, dar acum şi lucrătorul ei social e în concediu, iar cel care are grijă de ea temporar nu se poate duce după prânzuri, fiindcă răspunde de peste 20 de persoane ca ea, deoarece la moment are două sectoare.
Bine că este un suflet bun, Eugen Fusu, asistent social la Primăria Ungheni. Furnizarea prânzurilor celor nevoiaşi nu face parte din obligaţiile lui, de aceea l-am rugat să găsească un voluntar. Acesta ar putea, timp de o lună, să aducă prânzurile, dar acest lucru, cum s-a dovedit, e destul de dificil. Tânărul care cunoaşte îndeaproape cum trăiesc bătrânii bolnavi şi singuri se miră că această chestiune a devenit o problemă greu de rezolvat.
În timpul discuţiilor am auzit fraza că Tatiana are mamă, dar nimeni n-a spus un cuvânt despre faptul că aceasta demult a depăşit vârsta de 80 de ani, mulţumim că are singură grijă de sine. În plus, cică, încearcă să-şi vândă locuinţa veche şi să se mute la fiică, măcar cu ceva să-i ajute şi să pregătească de mâncare.
Mai rămânea speranţa la şefa serviciului deservire socială la domiciliu în cadrul Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei a raionului Ungheni, Svetlana Nemţanu, care a promis că luni va examina chestiunea în cauză la şedinţa ordinară cu lucrătorii sociali. Cu regret, chestiunea a rămas nerezolvată.
Între timp oraşul îşi continuă viaţa, conducerea lui călătoreşte peste hotare, preia bunele practici, diseminează experienţa bună, grupurile de iniţiativă scriu proiecte pentru concursuri, iar într-un bloc de locuinţe din Ungheni, la etajul opt trăieşte o femeie căreia nu are cine să-i aducă prânzul. Cu părere de rău, nu doar ei.
