A petrecut un an departe de casă, dar mai aproape de sine. Doina Prepeliță, elevă la LT „Ion Creangă” din Ungheni și beneficiară a Programului Internațional FLEX, a avut ocazia să trăiască și să studieze timp de un an în Statele Unite ale Americii. A descoperit o altă cultură, a învățat să fie independentă, să-și facă vocea auzită, dar și să vorbească despre Moldova în fața lumii. În acest interviu, Doina ne povestește cum a fost viața ei de schimb, ce a învățat, ce a provocat-o și ce planuri are pentru viitor.
— Pentru cititorii noștri, te rog, să spui pe scurt ce înseamnă programul FLEX.
— Programul FLEX (Future Leaders Exchange Program) este un program cu schimb de experiență prestigios, dar foarte competitiv, fondat și sponsorizat de Guvernul Statelor Unite ale Americii, finanțat de Biroul pentru Educație și Afaceri Culturale al Departamentului de Stat al SUA, oferind elevilor cu potențial șansa de a trai un an academic în SUA, într-o familie gazdă, și de a frecventa un liceu american. Oportunitatea de a cunoaște despre cultura, valorile și stilul de viață american. Principiile acestui program au ca scop dezvoltarea personală a participanților, prin implicarea activă în viața comunității americane. Acest program este o adevărată responsabilitate, noi fiind priviți în State ca ambasadori a țării noastre, dezvoltându-ne abilitățile de lider, prin voluntariat, comunicare interculturală și multe alte activități.
— Cum ai aflat de programul FLEX și ce te-a motivat să aplici?
— Acest program a fost un obiectiv setat de mine încă de la vârsta de 12 ani. Aflând despre experiența trăită în SUA de la colegi, care au fost finaliști ai acestui program în acea perioadă. Pe parcurs începusem să urmăresc rețelele de socializare ale programului FLEX. În timp, crescând și descoperind cât mai multe, am înțeles că este șansa mea de a-mi lărgi orizonturile și de a descoperi lumea, eram foarte motivată să văd cu proprii mei ochi dacă America este exact ca în filme. Doream să mă dezvolt personal, să devin independentă și să mă testez pe mine cât de bine sunt pregătită pentru viața ce urmează după absolvirea liceului. Desigur că mi-am perfecționat și capacitățile de a vorbi limba engleză. Doream să mă implic, să promovez cultura țării mele, să stabilesc relații de lungă durată cu tinerii americani, familia gazda. Și, nu în ultimul rând, să-mi testez limitele.
— În ce stat ai fost găzduită și cum a fost familia ta gazdă?
— Am fost plasată într-o regiune de nord- vest a Statelor Unite ale Americii, în statul Idaho, un peisaj rupt din povești cu munți înzăpeziți, păduri de conifere cât cuprinzi cu ochii, lacuri cu apa de cristal și oameni cu un suflet uriaș. Faima cea mai mare a acestui stat fiind recoltarea celui mai bun cartof din lume. Comunitatea mea gazdă a fost orășelul Cascade, plasat într-o zonă montană, regiune pitorească, unde mi-am găsit liniștea și am trăit o aventură de vis alături de familia Griggs. Am fost atât de norocoasă să trăiesc cu părinții mei gazdă, care mi-au oferit toată iubirea și susținerea. Oameni blânzi care m-au întâlnit cu brațele larg deschise și într-un timp foarte scurt au devenit mai mult decât o familie gazdă.
— Ce ți s-a părut cel mai diferit în stilul de viață american față de cel din Moldova?
— În această perioadă am rămas impresionată de faptul că în comunitatea americană este foarte mult promovat stilul sănătos de viață prin investiții în sănătate și bunăstare. Sportul și relaxarea fac parte din cultura de zi cu zi și reprezintă un mod de socializare. În viața unui elev american m-a impresionat programul școlar axat pe interese. Pe lângă disciplinele de bază erau și cele pe interese, care îi uneau pe elevi de diferite vârste, dar cu interese comune ( floricultura, jurnalismul, arta teatrală, sculptură, arta muzicală și alte discipline).
— Cum a fost prima zi de școală în SUA? Ce ți-a rămas cel mai bine întipărit în amintire?
— Cu viitorii mei colegi din SUA am început cunoașterea prin intermediul rețelelor de socializare încă în perioada când eram în Moldova. Majoritatea elevilor deja știau că voi petrece cu ei un an de școală, toți mă așteptau. Nu am lăsat emoțiile să mă copleșească, eram încrezută, încadrându-mă în colectiv prin felul meu de a fi: sinceră, prietenoasă, comunicabilă. Prima zi de școală a fost plină de emoții, că visul meu a devenit realitate. Am îmbrăcat costumul național și am mers la ore. În acea zi am primit foarte multe complimente, profesorii m-au întâlnit cu căldură, mi-au oferit un spațiu prietenos și un sentiment care mă făcea să mă simt acasă. Adaptarea a fost ușoară, peste ceva timp am devenit membră a echipei de volei, de baschet, de atletism și de majorete din cadrul liceului. Simțeam că acolo este locul meu.
— Ai avut ocazia să-ți prezinți cultura moldovenească colegilor tăi americani? Cum au reacționat?
— Programul FLEX ne-a încurajat foarte mult să ne promovăm cultura și țara, acesta fiind și unul dintre obiectivele primordiale ale experienței din SUA. Mereu am încercat să reprezint Moldova prin felul în care mă comport, felul cum discutam cu oamenii și de câte ori am avut oportunitatea am organizat prezentări: în timpul orelor de istorie, vorbeam despre istoria țării mele, la orele de sport, prezentam sporturile naționale, în timpul săptămânii educației internaționale, am organizat 4 prezentări la care au asistat peste 250 de copii unde am povestit foarte mult despre Moldova. Desigur am primit multe întrebări „Unde este Moldova?, „Ce este Moldova?”. După explicații și prezentări au rămas impresionați despre tradițiile și obiceiurile Moldovei, despre mănăstiri în cea mai mare parte.
— Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat în timpul anului de studiu în SUA?
— Pare ireal, dar nu m-am confruntat cu atât de multe provocări, eram prea motivată și fericită că ajunsesem unde îmi doream, învățasem să accept orice diferență și să o apreciez și fiecare obstacol a devenit pistă de realizare. Probabil cea mai mare provocare a fost legată strict de mine și de felul în care sunt ca persoană, încercând mereu să fiu perfecționistă, experiența din SUA m-a învățat că încercarea deja mă face erou, am avut alături familia, prietenii, antrenorii, profesorii, care m-au motivat și învățat să fiu eu fericită, nu neapărat perfectă.
— Ce ai învățat despre tine pe parcursul acestui an?
— Acest an a fost pentru mine o conturare a perioadei de adolescență. Un an în care mi-am accentuat valorile personale și scopurile pentru viață. Am învățat să mă apreciez mai mult, să am încredere în planurile de viitor. Experiența trăită în SUA mi-a demonstrat că tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un scop, am învățat să iubesc diversitatea, am învățat că un singur om nu le poate realiza pe toate.
— A existat vreun profesor sau mentor, care te-a inspirat în mod special acolo?
— În această perioadă am avut alături mai multe persoane care m-au susținut: familia gazdă, coordonatoare proiectului din regiune, colegi, profesori, dar un rol deosebit în experiența mea l-a manifestat profesoara mea de istorie, doamna Leesa Johnson. M-a impresionat cât de multe cunoaște nu doar despre Statele Unite ale Americii, dar și despre lumea din exterior. Curiozitatea cu care mă asculta când vorbeam despre țara mea, felul în care ajuta elevii să se încadreze în colectivul clasei, ritmul de desfășurare a lecției, în așa fel ca să fie pe înțelesul tuturor, introducea metode de învățare care ne trezea curiozitatea. Impresionant, o doamnă care mi-a fost prieten.
— Știm că programul FLEX pune accent pe voluntariat. În ce activități ai fost implicată?
— Voluntariatul a fost o cerință a programului FLEX. Am fost foarte fericită să fac acest voluntariat în comunitatea mea, fiind pentru mine un fel de a spune „mulțumesc” pentru căldura și ajutorul oferit de locuitori. Am realizat 103 ore de voluntariat în baza mai multor activități: am fost activă într-un centru de tineret, care avea ca obiectiv incluziunea copiilor din familii vulnerabile, în cadrul acestui centru desfășuram activități cu copiii după ore pentru a-i integra și a le oferi un spațiu prietenos. Împreună cu familia mea gazdă pregăteam acasă prăjituri pentru ziua de duminică când mergeam la biserică, unde pregăteam ceai, cafea și masa dulce. La biserică făceam babysitting în centrul pentru copii, unde împreună cu alți tineri organizam activități distractive pentru micuți. Obișnuiam să fac voluntariat în școală, la ghereta cu gustări, în ziua când aveam competiții sportive vindeam și banii acumulați veneau în bugetul clasei.
— Ce proiect de voluntariat ai vrea să aduci sau să implementezi aici, în Ungheni?
— În Ungheni vreau să continui activitatea de voluntar în cadrul Colțișorului American, unde voi promova și voi încuraja tinerii să aplice la programul FLEX, un program care schimbă perspective. Voi împărtăși din experiența mea comunității despre cultura americană prin organizarea și desfășurarea panelelor de discuții în cadrul instituțiilor publice.
— Cum te simți acum când ai revenit în Moldova?
— Revenirea acasă îmi aduce un amestec de emoții și gânduri. Am trăit și simțit bucuria și căldura revederii cu familia și prietenii, confortul și siguranța locurilor cunoscute. Pentru mine Moldova a rămas o țară incomparabilă. Aici găsești acele valori care nu există peste ocean.
— Ce-ți lipsește cel mai mult din SUA și ce ți-a fost cel mai dor din Moldova?
— Din SUA îmi lipsesc persoanele care mi-au fost aproape și mă făceau să mă simt acasă. Păstrez legătura cu familia gazdă, profesorii, prietenii prin intermediul rețelelor de socializare și deja așteptăm momentul revederii. Mi-a fost dor de familia și oamenii dragi din Moldova, a căror susținere am avut-o pe parcursul acestui an de studii. Mi-a fost dor de aroma și gustul bucatelor tradiționale, de atmosfera de sărbătoare din sânul familiei.
— Ce le-ai spune tinerilor din Ungheni care ezită să aplice la FLEX sau alte programe internaționale?
— Tinerilor din Ungheni le-aș spune că nu trebuie să le fie frică. O astfel de oportunitate te poate schimba și te poate ajuta să te descoperi pe tine însuți. Le-aș spune că FLEX și alte programe internaționale nu țin numai de note perfecte, ci de curiozitate, dorință și ambiție. Tot ce trebuie este să îndrăznești și să te implici. Atât FLEX, cât și alte experiențe internaționale, te ajută să crești, te scoate din zona de confort și te transformă într-o persoană deschisă și pregătită de viitor.
— Ce calități crezi că trebuie să aibă un tânăr care vrea să treacă prin această experiență?
— Un tânăr care dorește să treacă prin această experiență trebuie să fie flexibil, responsabil, curajos, curios, perseverent, deschis spre cunoașterea lucrurilor și culturilor noi. Încrederea în sine și curajul îți va demonstra că această șansă merită fiecare efort și este perioada conturării sinelui.
