„Iubesc să cânt, iubesc să ofer oamenilor frumosul”, ne mărturisește tenorul cu origini ieșene Paul Celmare, o descoperire recentă pentru ungheneni, în urma evoluției sale impresionante de Ziua Culturii. Originar din satul Valea Oilor, județul Iași, Paul Celmare și-a urmat visul de a deveni artist de operă, transformându-și pasiunea din copilărie într-o carieră de succes. Cu o simplitate cuceritoare și un talent excepțional, tenorul a reușit să-și croiască drum pe marile scene din România și din lume, promovând valorile autentice prin muzică. În prezent colaborează cu Opera Națională din București. Anterior a activat la Opera Națională din Cluj-Napoca, la filarmonicile din Iași, „Serghei Lunchevici” din Chișinău și „George Enescu” din Botoșani.
— De unde își trage rădăcinile Paul Celmare, care este o descoperire pentru ungheneni, grație prezenței sale de Ziua Culturii la Ungheni?
— Vin din satul Valea Oilor, comuna Bălțați, județul Iași, unde am avut o copilărie extraordinară. Un sat înconjurat de dealuri și lacuri, ce îi dau localității un farmec ca-n povești. M-am născut într-o familie cu 8 copii, din care 7 frați și o soră, eu fiind mezinul.
— Purtați un nume mai deosebit – „Celmare”. V-am asociat cu numele marelui domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. Inițial am crezut că e un pseudonim sau un nume de scenă. De unde vine acest nume?
— Din zona din care provin, zona Moldovei, acest nume este destul de des întâlnit. Nu pot să spun exact de unde vine, dar este un nume frumos și care sper în continuare să-i aduc onoare.
— De unde această dragoste de muzică. De la ce vârstă cântați?
— Cânt de la vârsta de 6 ani. Sunt singurul din cei 8 frați din familie care cântă, iar dragostea de cântec mi-a insuflat-o mama, care prin mine și-a văzut visul realizat.
— Cum a derulat cariera ta profesională mai departe?
— Am venit la studii la Iași, unde am făcut un liceu tehnic, dar în paralel am făcut canto popular la Școala de Arte, unde am avut norocul de niște profesori excepționali, Tatiana și Romeo Luchian, care m-au încurajat să merg mai departe, după care am urmat cursurile Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, timp de un an. Mai apoi am continuat la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, la Facultatea de Arte.
— La vârsta de 36 de ani ați reușit deja să cuceriți inimile oamenilor, evoluând pe scenele mari nu doar din România, dar și din lume. Posedați mai multe genuri de muzică: clasică, populară și romanțe. Cât de ușor v-a fost să urcați pe scara succesului?
— Cânt de 30 de ani și cred că există un talent și foarte multă muncă, că fără ele nu am putea reuși prea multe. Muzica de operă m-a atras de la 15 ani, iar muzică populară am cântat-o timp de 10 ani. Am însușit foarte bine tehnica care este destul de asemănătoare cu belcanto, căci cei care studiază muzica clasică și își perfecționează vocea, sunt capabili să cânte și alte genuri.
— Ați colaborat și colaborați în continuare cu alte instituții culturale din afara României?
— Am avut colaborări frumoase cu Filarmonicile de Stat din Botoșani, Cluj-Napoca și Iași. La moment colaborez cu Opera Națională din București, Filarmonica „Serghei Lunchevici” din Republica Moldova și Compania Teleradio-Moldova. Colaborez cu foarte multe asociații culturale, când am spectacole culturale și de operă. Am avut ocazia să lucrez cu maestrul, Gheorghe Mustea, care de curând a înregistrat o operă, la care s-a lucrat mai bine de 10 ani. Este o operă-monument și sper să fie cât mai repede jucată în scenă. Este vorba de opera „Ștefan cel Mare”, în care acțiunea se petrece în jurul bătăliei de la Vaslui. Eu am avut onoarea și bucuria să fac parte din acest colectiv. În prima distribuție a operei sunt 3 roluri de tenor pe care eu le joc.
— Ce vă mai leagă de Republica Moldova?
— După plecarea la ceruri a fenomenalei cântărețe de operă, Maria Bieșu, în 2012 am participat la Concursul internațional al cântăreților de Operă „Maria Bieșu”, de unde am primit premiul, „Cel mai tânăr și promițător cântăreț de operă”, iar în 2012 am revenit la Chișinău la alte 2 concursuri: Concursul Internațional al Cântăreților de Operă „Maria Cebotari” și „Alexei Stârcea”, de la care m-am ales, respectiv cu locul 3 și 1 loc.
— Evoluarea recentă la Ungheni a fost o mare descoperire pentru publicul de la noi, l-ai cucerit. Ce impresie v-au lăsat unghenenii?
— La fel și eu am rămas încântat de ungheneni. Este un public cald, cunoscător de artă și profesionalism, căci știm că tot ce apare pe sticlă și este promovat, nu e neapărat și valoros. Iubesc să cânt, iubesc să ofer oamenilor frumosul, mi-am dorit să și promovez aceste valori. Toate aceste lucruri le fac din plăcere și din bucuria de a dărui emoții și stări de bine publicului spectator.
