La Ungheni s-a desfășurat cea de-a patra ediție a conferinței raionale „Oameni și fapte din localitatea ta”, dedicată promovării patrimoniului istoric local și evidențierii personalităților care au contribuit la dezvoltarea comunităților noastre. Zece dintre cele 23 de lucrări prezentate de elevii raionului Ungheni se vor regăsi în paginile revistei „Patrimoniul istoric” a Asociației Istoricilor „Nicolae Iorga”.
Noi, ca redacție, am decis să ne alăturăm acestei inițiative și să publicăm, de asemenea, aceste lucrări, pentru a oferi cititorilor noștri ocazia să descopere poveștile și documentele valoroase ale raionului nostru, așa cum au fost ele surprinse prin ochii tinerilor istorici. Prin această inițiativă, ne dorim să promovăm interesul pentru istoria locală și să încurajăm tinerele talente să continue să exploreze și să valorifice moștenirea culturală a raionului Ungheni.
Prima lucrarea e a elevei clasei a XI-a de la LT „Al. Pușkin” din municipiul Ungheni, Cătălina Tihonovschi, coordonatoare Rimma Zavorotnaia, profesoară de istorie.
Leonid Barsucovschi – creatorul edificiilor ca opere de artă
Arhitectura unui oraș reflectă sufletul și istoria lui. Printre cei care au contribuit la formarea aspectului arhitectural al orașului nostru se numără și Leonid Barsukovschi, un arhitect talentat care a participat la construirea unor edificii importante. Prin creațiile sale, el a îmbinat funcționalitatea cu estetica, oferind orașului un caracter distinct și armonios. A știut să transforme piatra și visul în artă!
S-a născut la 12 august 1941 în Ucraina, regiunea Vinița, raionul Iampol, satul Bezvodne, în familia lui Ignat și Valeria Barsucovschi. A fost cel mai mic dintre cei patru copii. „Copilăria postbelică a fost dificilă, dar noi, băieții și fetele de atunci, nu ne-am dat înapoi de la nicio muncă, ajutându-ne părinții”, îşi aminteşte domnul Leonid.
Studiile le-a făcut la Colegiul Politehnic din orașul Bender, apoi la Institutul Politehnic de Stat din Belarus cu sediul în capitala țării – Minsk. După terminarea studiilor, soarta l-a adus în Moldova și, cum spune el, „s-a îndrăgostit pentru totdeauna de această regiune înfloritoare și de oamenii ei harnici”.
În 1965, a fost invitat să lucreze pentru Comitetul Executiv al Deputaților Muncitorilor din Raionul Ungheni (comitetul executiv raional) ca inginer constructor. Primul proiect la care a contribuit, pe atunci tânăr, a fost clădirea cu trei etaje a comitetului executiv din centrul orașului. Puțin mai târziu, în fața ei a fost ridicată o tribună din piatră cu un monument al lui Lenin în centru. Această lucrare a necesitat extinderea pieței în sine, care a fost pavată și înconjurată de peluze și ronduri de flori din piatră.
În 1972, Ungheniul a primit statutul de oraș de subordonare republicană, ceea ce a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării sale. La acea vreme, principalul obiectiv era construcția blocurilor de apartamente pentru a găzdui lucrătorii din întreprinderile în creștere ale orașului: brutărie, fabrica de produse lactate, fabrica de carne, fabrica de beton armat, fabrica de conserve, fabrica de ceramica artistică și, mai târziu, fabrica de covoare. Unii dintre acești muncitori proveneau din alte republici sovietice, dar majoritatea erau locuitori ai satelor suburbane precum Berești, Ungheni Vale și Dănuțeni, care au fost treptat încorporate în limitele orașului. Pentru acești oameni, la periferia orașului, unde odinioară existaseră grădini de legume și terenuri virane, a fost construit un întreg cartier – Cartierul Tinereţii. La început, au construit acolo clădiri cu cinci etaje, dar apoi, odată cu darea în funcțiune a fabricii de covoare, au fost adăugate clădiri cu nouă etaje. În același timp, se construia infrastructura cartierului: s-au construit drumuri, grădinițe și școli. Printre acestea din urmă se număra și Școala Gimnazială nr. 4, actualul nostru Liceu A.S. Pușkin. A fost pusă în funcțiune în 1978.
În general, construcția instituțiilor pentru copii a fost de mare importanță la acea vreme. Pe lângă școala sportivă, deschisă în vechea clădire a Școlii Gimnaziale nr. 4, la Dănuţeni a fost construită o herghelie, pe terenul uzinei agricole de stat Prut, unde a funcționat un club ecvestru. Pe lacul din spatele vechiului Palat al Culturii al Ceferiștilor a fost înființat un club de turism. La Dănuţeni a funcționat un club de turism, găzduit în clădirea școlii serale. Dar cea mai utilă facilitate, în opinia maestrului, a fost tabăra de pionieri din Rădeni, a cărei construcție a supravegheat-o direct. Situat într-o zonă împădurită pitorească, acest complex a găzduit zeci de școlari în vacanțele lor de vară în fiecare an, timp de mulți ani.
Dar să revenim la dezvoltarea urbană. Aici, cum se spune, nenorocirea a ajutat. În 1977, un cutremur a lovit țara. Mai multe clădiri au fost avariate, inclusiv cinematograful „Octombrie”. Pentru a asigura mai multe fonduri pentru restaurare, amploarea pagubelor a fost exagerată. Cu aceste fonduri, între 1979 și 1981, au fost construite modernul Palat al Culturii și Cinematograful „Victoria”. Domnul Leonid este deosebit de mândru de această construcţie, pentru ca a reușit să obțină structurile de aluminiu pentru decorarea ei de la uzina VILS, o întreprindere din industria aerospațială din Moscova.
Vechiul Centru Comunitar, care ocupase anterior un colț al pieței centrale, nu mai era potrivit pentru noul statut al orașului și a fost demolat. În spatele acestuia, a fost construită o clădire cu șapte etaje a comitetului executiv al orașului (astăzi Primăria), iar mai departe, Hotelul „Drujba” (astăzi „Villa Verde”). De-a lungul părții drepte a străzii principale, a fost demolat un rând de magazine cu un singur etaj, ceea ce a făcut posibilă reconstrucția și extinderea parcului din apropierea hotelului și reconstrucția clădirii Școlii Gimnaziale nr. 1 (astăzi LT „Mihai Eminescu”). Pe partea dreaptă a străzii, au creat un parc cu o fântână, în spatele căreia urma să fie construită o clădire a Băncii de Comerț Exterior cu șaisprezece etaje. Între Catedrala „Sfântul Alexandr Nevski” și acest parc, a fost construit un complex memorial dedicat victimelor războiului.
Vechiul magazin universal, construit în anii 1960, a fost înlocuit de o clădire nouă. În prezent, clădirea „Univermag-ului” (mall-urile în URSS), este sediul al mai multor rețele comerciale, cu profil alimentare, vânzare cu amănuntul și financiare, printre care și supermarketul „Linella”.
Una dintre cele mai frumoase clădiri a fost clădirea comitetului raional al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care, din 14 octombrie 1991, găzduiește LT „V. Alecsandri”. La începutul secolului XXI, în timp ce lucra la primărie, a participat la dezvoltarea și crearea a ceea ce este probabil cel mai iubit parc al locuitorilor din Ungheni, care se află în spatele acestui liceu.
Indicatorul de intrare în orașul nostru, „Cheia oraşului Ungheni” a fost, de asemenea, proiectat și construit direct sub supravegherea domnului Leonid.
În concluzie, s-au realizat multe. Sub ochii lui, Ungheniul a fost transformat dintr-un sat obișnuit într-un oraș bine întreținut și confortabil.( Sperăm să rămână aşa şi mai departe!). Prin activitatea sa de arhitect, Leonid Barsukovschi lăsat o moștenire durabilă, vizibilă în clădirile care dau identitate orașului nostru. Lucrările sale ne amintesc că arhitectura este o formă de cultură — o dovadă a spiritului creator și a dorinței de a construi pentru viitor.
Această informație a fost oferită chiar de către domnul Leonid Barsukovschi, fără a utiliza surse de pe internet.
