Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îi înțeleg mai puțin pe politicieni și cum oamenii de rând reușesc să supraviețuiască în condițiile actuale. Comunic destul de mult cu locuitori de la sat, care, să recunoaștem, duc o viață cu mult mai grea decât orășenii.
Chiar dacă se spune că în sat poți crește tot de ce ai nevoie singur și să nu-ți bați capul de o bucată de pâine, nu ne gândim că, pentru a avea toate acestea, trebuie să muncești așa cum orășenii nici n-au visat. Cu anii, fiecare dintre noi lucrează tot mai greu, mai ales la pământ, și nici viața nu devine mai ușoară. Când aud cât de greu le vine bătrânilor, mi se rupe inima, în primul rând, de aceea că nu le putem ajuta.
Cine le-ar putea ajuta unor soți de 80 de ani, bolnavi și neputincioși, a căror casă iată-iată se va prăbuși, acoperișul e spart, soba scoate fum, lemne nu au, apă nu pot aduce, iar pensiile sunt de râsul găinilor? Cred că așa ca la toți foștii kolhoznici. Cu câtă durere și supărare pe autorități trăiește interlocutoarea mea de ieri! Pe lângă toate, vârsta și numeroasele boli ale soțului îi mai adumbresc viața care și așa e amară.
Cândva și ea, și soțul ei, erau oameni stimați în sat, se ținea cont de opinia lor, iar azi sunt nimeni. Femeia spune cu durere că atunci când soțul a căzut, acum cinci ani, și a fost transportat la spital, câteva zile la rând medicii ar fi tot venit și ar fi întrebat dacă nu cumva bea, fiindcă avea toate simptomele delirului alcoolic, pe când la mijloc era un hematom. Noroc că cineva s-a priceput să-l trimită la Chișinău, unde imediat și s-a făcut operație, desigur, pentru tot au plătit.
Apropo, nu înțeleg, de ce oamenii se miră că trebuie să plătească pentru toate – așa e viața noastră și altfel nu se poate. Oricât s-ar lupta cu corupția, ea nu dispare, și cei care încă nu au fost arestați, tremură de frică, dar continuă să ia mită. Dar uitați-vă câți funcționari au fost arestați și câți condamnați la termene reale de închisoare. Se creează impresia să totul se face de ochii lumii. Am avut doar un caz când persoana a fost arestată pentru corupție, apoi eliberată, și după aceea atât de vertiginos a urcat scara de carieră, încât până și pe noi ne-a amețit succesul lui.
Dar voi reveni la tema reflecțiilor mele – în ea e închipuirea mea despre situația actuală din țară. Slujitorii noștri, să le dea Domnul sănătate, de trei luni bat apa în piuă, primind salarii inimaginabile, după părerea noastră, și foarte mici, în opinia lor.
Eu, în calitate de alegător, nu vreau să fie alegeri anticipate, pentru că ele înseamnă milioane de lei aruncați în vânt. Nu vreau să particip la aceste jocuri, pentru că ele nu vor schimba nimic. Totodată, aceste alegeri ar putea pur și simplu să nu aibă loc, deoarece noi – eu cu siguranță – nu ne vom duce la sectoarele de vot, căci nu avem pentru cine vota, în cei care azi organizează aceste „licitații” nu mai am încredere, deși nici până acum nu-i prea credeam. Dar și să privesc acest bazar nu am nicio dorință.
