În aceste zile, avem nevoie de credință, poate, mai mult ca oricând. Avem nevoie ca să depășim stările de neputință și frustrare, care le trăim în izolare. Să ne gândim că toate se întâmplă cu un scop și rezultatul acestei pandemii ne va face să conștientizăm că e vremea când trebuie să ajutăm, să fim mai buni. Să fim mai buni nu numai în relațiile interumane, dar și cu mediul în care trăim. Să nu mai aruncăm oriunde gunoiul menajer, care pe lângă tabloul dezolant reprezintă și un focar de infecții. Infecții care ne „fură” oamenii dragi, care ne fac să devenim un paria al comunității, aruncându-ni-se acuze grave că am fi adus boala aici, care ne privează de îmbrățișări și întâlniri cu oamenii dragi, care au făcut distanța de doar câțiva metri să pară de kilometri, iar cea de kilometri să pară la ani-lumină. E o dovadă de credință, pentru că așa ne salvăm pe noi și pe cei de lângă noi.
