Obiectivul oricărei reforme, inclusiv cea a administrației publice locale, constă în perfecționarea situației actuale în baza unei analize profunde a realităților, identificării punctelor slabe și ineficiente, selectarea și implementarea soluțiilor optime pentru problemele identificate.
Pe hârtie au fost lăsate un șir de hotărâri la nivel de Guvern despre domeniul respectiv: Hotărârea de Guvern N.1402 din 30.12.2005 cu privire la aprobarea strategică de reformare a administrației publice din R. Moldova; Strategia privind reforma administrației publice pentru anii 2016-2020 ș. a. În ele se spunea cu lux de amănunte, că reforma este o prioritate majoră pentru Guvernul R. Moldova. Însă, ca de obicei, practic nimic nu s-a realizat.
Făcând o retrospectivă istorică, amintim, că voievodatul Moldovei medievale era împărțit în 24 de ținuturi, împărțite și ele în ocoluri. Sub administrația ruso-țaristă, Basarabia a fost o gubernie în nouă uezde. Mai târziu, după Marea Unire (1918) Basarabia a fost împărțită în zece județe. După ocupația din 1940, 1944 de către Uniunea Sovietică și împărțirea teritoriului basarabean între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească, s-au format raioane și soviete sătești. După desființarea județelor de către sovietici, prin Legea Sovietului Suprem al RSSM, nr.33 din 25.03.1955 s-au înființat 56 de raioane. Ulterior au urmat în permanență modificării arbitrare, ce țineau de administrația locală.
După proclamarea Independenței (1991) a R. Moldova, Legea din 1994 păstra orânduirea sovietică, dar readuce noțiunea de comună (în locul sovietelor sătești). Legea din 1998, 191-XIV, reînființează nouă județe existente până în februarie 2003 (Bălți, Cahul, Chișinău (municipiu) și reședința de județ, Edineț, Lăpușna, Orhei, Tighina, Ungheni, Soroca și două unități teritoriale Găgăuzia (Comrat) și stânga Nistrului (Tiraspol). Prin Legea din 27.12.2001, comuniștii în mod primitiv instaurează o situație similară cu cea care poate fi găsită în fosta RSS Moldovenească, care instituia 1658 de localități, 829 de soviete sătești și 40 de raioane. Unicul scop a fost de reîmpărțire de funcții cât mai multe membrilor de partid. Cu ultimele modificări din 24.04. 2008, este determinată organizarea administrativ-teritorială actuală a R. Moldova împărțită în 32 de raioane și 845 de comune, 375 formate din mai multe sate, 218 sate cu o populație mai mică de 100 de locuitori. Legea din 2006 formal definește regiunile de dezvoltare pe teritoriul R. Moldova: Nord (cu reședința Bălți), Centru (reședința Ialoveni), Sud (reședința Cimișlia), Găgăuzia, mun. Chișinău și stânga Nistrului.
În conformitate cu Acordul de Asociere între Uniunea Europeană și R. Moldova (29 noiembrie 2013), una din problemele primordiale care trebuie soluționate prioritar este cea a unei administrări eficiente a treburilor publice. Doar la 01 ianuarie 2012 în R. Moldova erau 5 municipii, 60 de orașe și 917 comune ce aveau în componența lor 659 de localități,în sumă existau 982 de colectivități teritoriale locale (de nivelul I). Majoritatea acestor colectivități teritoriale și se aflau în imposibilitatea de a se întreține financiar prin taxele și impozitele colectate. În consecință puterea locală nu poate asigura acordarea serviciilor publice necesare, iar populația, evident, este privată de aceste servicii. Constantin Cojocaru, primarul orașului Edineț afirmă: „Sunt primării, care au câte 5% venit și 95% primesc dotații de la bugetul de stat… Se întreține un cadru administrativ foarte mare, la consiliul Raional, la fel la fiecare primărie”. În continuare el mai afirmă: „Raioanele astăzi deja și-au trăit traiul lor cel sovietic, nu mai sunt funcționale, doar toate serviciile sunt digitalizate și orice tip de document, el poate să-l primească în formulă digitală și mai repede în timp”.
Polonia, o țară cu o suprafață de 312.679 kilometri pătrați și populația de 38 milioane 484.957 m și R. Moldova cu suprafața de 33.846 kilometri pătrați, iar populația de 2 milioane 640.438 mii (comparație). În Polonia în rezultatul reformei din 1998 sunt instituite 16 voievodate, 314 județe, 2478 comune. La fiecare județ revine 974 kilometri pătrați și 81 000 locuitori, o comună în medie îi revine 126 kilometri pătrați și peste 15 000 de locuitori. În perioada 1950-1992 țările europene și-au redus considerabil numărul municipalităților. Bulgaria, Danemarca, Suedia și-au redus considerabil structurile administrative cu 80%, Belgia, Germania, Marea Britanie cu peste 60%, Austria, Cehia, Olanda, în jur la 40% ș.a.
Fragmentarea teritorială excesivă a R. Moldova are consecințe nefaste asupra structurii organizaționale și funcționării eficiente a autorităților publice locale. În raioanele existente și primării cheltuielile alocate la salarizarea personalului constituie cel mai important articol din bugetele locale. Ca argument, depistăm, că în cele trei mai mici raioane (Basarabeasca, Dubăsari și Șoldănești) media cheltuielilor administrative pe cap de locuitor este de 2,6 ori mai mare decât în 3 cele mai mari raioane (Orhei, Cahul, Hâncești).
La nivelul anului 2009, costurile administrative ale autorităților publice locale erau următoarele: în cele cu mai puțin de 1500 de locuitori – 227,8 lei pentru o persoană (15,4% din totalul cheltuielilor); cele ce aveau între 5001 și 10000 de locuitori – 76,3 lei de persoană (6,4% din totalul cheltuielilor). E de observat, că povara fiscală legată de întreținerea aparatului administrativ cu o populație de până la 1500 locuitori este de 3 ori mai mare decât în cazul primăriilor de peste 5000 de persoane rezidente.
Contrareforma comunistă (2003), fragmentarea teritorială a periclitat grav și cooperarea transfrontalieră în cadrul euroregiunilor. Au fost lipsite de sens acordurile încheiate de autoritățile județene cu partenerii transfrontalieri din cadrul euroregiunilor ”Dunărea de Jos”, „Siret-Prut-Nistru” și „Prutul Superior” la care R. Moldova era parte. Argument: În cadrul regiunii „Siret-Prut-Nistru” integra 5 județe-membre (Chișinău, Lăpușna, Orhei, Soroca, Ungheni) după 2003 acestea au devenit 18 raioane cu diverse viziuni și atitudini.
De menționat ideea, că județele având o capacitate mai mare administrativă, posedau mai multe posibilități comparativ cu raioanele, care fiind mai mici ca dimensiuni, dar și ca potențial material, uman și financiar după cum am relatat mai sus. O unitate administrativă mare unită în jurul provocărilor și soluțiilor comune, va fi un actor important pentru administrația publică centrală, sectorul de afaceri, donatori și investitori.
Populația R. Moldova din 1991- 2021 (după experți) s-a redus cu 1,5 milioane oameni. La baza reducerii stau 2 cauze principale: migrația peste hotare, anual pleacă din țară 35-40 mii de oameni și natalitatea redusă, cu 10 mii anual în descreștere. Cel mai mare val de plecări au fost în anii 2016-2020, anual câte 42 de mii de persoane. Fiecare al treilea tânăr cu vârsta 20-24 ani ar vrea să plece din R. Moldova, la prezent.
Paradoxal, numărul tuturor categoriilor de populație scade vertiginos, numărul unităților administrative și instituțiilor respective rămân în continuare intacte, ba din contra, pe alocuri se măresc. Totuși credem că noile realități, în care se află R. Moldova, vor contribui la înțelegerea de către clasa politică moldovenească a necesității consolidării administrative a unităților respective. Pentru ca schimbarea să se producă, este nevoie de voință politică și de un angajament concret și real din partea așa numitor politicieni. Reforma teritorial-administrativă este inevitabilă, dar ea cere o temeinică pregătire științifică, politică, economică, socială și financiară a unei astfel de acțiuni importante.
Dar până ce-a fi, la orizont nu se întrezărește nicio acțiune în domeniul descris mai sus. Partidele care s-au perindat la putere de la 2000 încoace de sorginte comunisto-statalistă nu doresc să deranjeze electoratul în defavoarea puterii năzuite în permanență de ele. De asemenea, nici PAS-ul nu se dă cu pasul în favoarea problemei stringente pentru R. Moldova
