Drumul meu spre serviciu e pe strada Romană. De câteva ori dimineața la platforma de la AVE-Ungheni, situată la intersecția străzilor Romană cu Veronica Micle, am fost martoră la cum e pus gunoiul menajer în aceste containere.
Doi copii de aproape 10-11 ani de la câțiva metri aruncă sacoșa. Dacă nimerește în container e bine, dacă nu, după ei e tot bine, fiindcă îl lasă și își caută de drumul lor.
Mă întreb de unde or fi văzut, cine i-or fi învățat, fiindcă se spune că tot timpul acționezi după exemplul cuiva. Eu sunt o naivă din fire, care crede că toți oamenii își doresc să trăiască bine, nu numai în habitatul lor de câțiva metri pătrați, dar și în societate. Nu pot să cred nici în ruptul capului că părinții aruncă gunoiul ca la coșul de baschet și după ei copiii lor.
De atâtea ori se vorbește, se scrie, se realizează sute de reportaje despre cât de periculos și nociv e gunoiul pentru sănătatea noastră că ar fi trebuit să devină un reflex colectarea lui. La noi e totul invers. Cu cât se vorbește mai mult cu atât se încalcă mai mult. Am impresia uneori că primesc o satisfacție enormă, un fel de plăcere sado-masochistă, de la faptul că aruncă gunoi oriunde. Nu contează ce și unde, doar plăcerea de a arunca asta e cel mai important.
Mizeria e observabilă cel mai tare după zilele de sâmbătă și duminică. Porțiuni întregi de stradă sunt împânzite de sacoșe, chiar dacă mai nou ele sunt biodegradabile, totuna zona arată cu gunoaie și urâtă, și infectă, platforma de la AVE-Ungheni e cu pamperși folosiți, resturi de ciorbă și sarmale, zdrențe, oase, sticle de bere. Astfel, toate cartierele orașului Ungheni după weekend se scufundă sub gunoaie.
Vinovați suntem cu toții. De la mine, care nu m-am apropiat de acei copii ca să le spun că nu e bine ce fac, până la responsabili care nu măresc numărul de containere la curțile unde sunt mai multe blocuri de 9 etaje. Nu putem să ne mai ascundem după deget cu scuze puerile, trebuie să luăm atitudine, fiindcă greșelile de azi, mâine ne vor costa scump. Am convingerea că deja plătim, însă suntem încă somnambuli și nu ne dăm seama. Miile de boli nou-apărute, sau din cele mai vechi dar într-o formă gravă e unul dintre prețurile pe care le plătim.
