Vasile Jantuan, profesor de biologie și geografie ce activează de aproape 50 de ani pe tărâmul pedagogiei la liceul teoretic „Elada” din satul Măcărești, lucrează 3 hectare de pământ și are în palmaresul său circa 1000 de poezii scrise.
— Domnule Jantuan, pe lângă munca de profesor și munca la pământ, mai scrieți și versuri. De unde această pasiune?
— Cred că e un dar de la Dumnezeu. Probabil că s-au transmis genele de la părinți, tatăl meu care deseori vorbea în poezie. Eu aveam două gânduri în viață, ori să studiez geografia mai profund, ori literatura moldovenească pe atunci, (acuma e română) și totuși am rămas pe calea studierii naturii, a evenimentelor din natură, relațiile dintre om și societate, dar poezia mă ajută foarte mult. Citind poezii elevilor îi motivez ca lecțiile să fie mai interesante și mai rentabile.
— Cunoaștem că aveți un număr impunător de poezii, când reușiți să scrieți că aveți în spate și munca de profesor și cea a pământului?
— Scriu când îmi vine inspirația. Port cu mine un carnețel chiar și când mă aflu la muncă în câmp sau la școală, îl am în servietă. În momentul când îmi vin careva gânduri scriu măcar un vers, după aceea continui când am timp liber. Am versuri pe care le scriu timp de 2-3 zile, depinde de posibilitate. Ce ține de inspirație, există destul de multă, că orice problemă ce îmi apare în cale mă inspiră.
— Ce tematici predomină în poezia dumneavoastră?
— Tematicile mele sunt educative, relațiile dintre oameni pentru a educa copiii în spiritul valorilor înalte a creștinismului: bunătate, iertare, credință și iubire. În versul scris, acuz acele vicii diabolice care duc la confruntări în familie, războiul dintre națiuni. O tematică care mult mă interesează este ocrotirea naturii. Am scrise poeme ecologice în urma participării la unele concursuri naționale cu elevii. Chem prin aceste poezii de a începe ocrotirea naturii de acasă, din localitate, din țară și apoi din lume.
— Sunteți la vârsta de pensionare, aveți un stagiu de aproape jumătate de veac în școală, iar aceasta cere mult efort, multă putere, căci faceți și muncile câmpului. Cum le îmbinați pe toate?
— Îmi fac mereu un program clar, alternez munca fizică cu cea intelectuală. Când obosesc intelectual, ies în grădină, mai prășesc, mai culeg ceva, mai îngrijesc de niște puișori, niște bobocei, apoi, mă întorc în casă în fața calculatorului, îmi fac proiectele, acele pregătiri pentru lecțiile de a doua zi. Atunci când ieșim în vacanță, merg în câmpul larg, unde mă simt ca o ciocârlie. Eu sunt înfrățit cu câmpul, căci lucrez pe două ogoare, cel al câmpului și cel al cărții și le reușesc pe toate.
— Aveți de prelucrat 3 hectare de pământ. Este prea mare această povară?
— O parte le-am dat la lider, iar o parte o prelucrăm, dar acum în ultimul timp mergem pe calea mecanizării, mai folosim și chimicale pentru a înlocui munca manuală cu cea tehnologică.
— Spuneați că chiar dacă sunteți la vârstă înaintată, totuși v-au îndemnat să mai rămâneți în școală pentru că nu se ajung cadre. De ce ați ales acest lucru?
— Da, deficitul demografic, se simte lipsa de profesori, a scăzut drastic și numărul de elevi la noi în liceu și de aceea am rămas numai câte o clasă liceală de profil uman. Clasele de profil real nu le mai avem din cauza natalității scăzute. Sperăm, totuși să menținem contingentul, fiindcă liceul este cu statut special. De obicei liceele au profil uman și real. Nouă ne-au acceptat acest statut ca un simbol al legăturilor dintre Grecia și Republica Moldova. Grecii au investit foarte mult în noi, în construcția acestui uimitor sediu. Păcat că nu vine tineretul să se angajeze. Ei vin pe 2-3 ani să-și ia acele indemnizații care li se promit și apoi dispar, pleacă să-și caute de lucru în altă parte.
— Copiii fac carte, cum stau la acest capitol?
— Depinde foarte mult de familiile din care provin. Avem copii foarte ascultători, responsabili, dar avem și din cei nepăsători. Depinde foarte mult de bagheta noastră, a profesorilor, cum noi îi motivăm, cum îi atragem. Cum n-ar fi, tehnologiile acestea performante deseori îi fac să uite de carte, puțin citesc, nu merg la bibliotecă, stau mai mult pe calculator, internet și au alte interese. Noi în calitate de profesori și părinți trebuie să-i aducem la realitate.
— Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc multă sănătate și succese în tot ce faceți.
— Vă mulțumesc!
