„Fiecare vorbă bună, fiecare zâmbet pe care-l oferiți unui om care s-ar putea să aibă o zi proastă, se întoarce la dumneavoastră în modul în care nici nu vă așteptați”, Yongey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson, călugăr budist tibetian.
Pornind de la acest gând fenomenal spus de oameni, cunoscători ai psihologiei ființei umane, în acest editorial țin să mă axez pe unele tratări ale relațiilor sociale. Fiecare om, fiecare individ în viața de zi cu zi interacționează cu alți oameni în virtutea diferitelor circumstanțe ale vieții. De felul în care se tratează oamenii între ei, de regulă, depinde climatul și confortul sufletesc al fiecăruia la locul de muncă pe parcursul întregii zile, în stradă, într-o instituție de resort, în transportul public sau aflându-se la odihnă.
Un filmuleț distribuit recent pe rețelele de socializare de către un băiat aflat în tratament într-o instituție medicală din țară a trezit nedumerire, jale și compasiune față de acest tânăr, care suferea de o boală incurabilă, aflată într-un stadiu terminal. Istovit de boală, acesta cerea și implora o infirmieră să-l ajute să se ridice, iar drept răspuns primind replici tăioase, precum că și ea are copii acasă și nu și-ar dori să-și rupă spatele pentru el. Băiatul însă a cerut ajutorul unui bătrân din salon, care la fel suferea de aceeași boală, dar care, evident, l-a ajutat. După o perioadă scurtă, băiatul a pierdut lupta cu viața, nu înainte de a face publică o adresare în care ruga oamenii să fie mai buni, mai omenoși.
Acest caz ar putea să nu fie unic, căci se cunoaște că lipsa sau ignorarea comunicării constructive încă ne afectează. Acest lucru ne complică viața, în special, atunci când omul se adresează pentru ajutor, aflându-se într-o stare de sănătate precară. Un alt gânditor al psihologiei umane, Rajneesh Osho (filosof indian), spunea: „Lumea e un loc cu ecou. Dacă azvârlim furie, furia se întoarce la noi, dacă oferim iubire, iubirea se întoarce la noi”.
Pentru a îmbunătăți relațiile dintre oameni, psihologii ne recomandă să însușim arta comunicării interumane. Potrivit lor, cu cât reușim mai bine să ne punem în pielea celuilalt, cu atât putem crea conexiuni mai puternice și sănătoase, cu atât rezultatele sunt mai benefice și suferințele mai minime. Cu toții avem nevoie de a fi înțeleși, de a aparține, de a avea un loc lângă cineva, de a fi ascultați, auziți și acceptați, afirmă aceștia.
Este normal ca societatea noastră să înțeleagă aceste aspecte pentru a avea relații mai armonioase, iar pentru aceasta trebuie să ținem cont de faptul că e necesar să oferim ceea ce ne-am dori să primim în loc noi înșine.
