Așteptările mele sunt cele care mi-au adus un gust amar și nu pentru că oamenii și-au călcat cuvântul. Nu e vina lor că am crezut în ei, ci e vina mea că am pus preț pe vorbe deșarte. Iau oamenii așa cum se prezintă, le deschid ușa sufletului, fără să mă gândesc la consecințe, fără să ascult părerile altora despre ei, pentru că eu funcționez pe un alt principiu.
Aceste gânduri sunt desprinse din realitățile triste ale vieții unei doamne, care pe parcursul destinului său s-a străduit să fie bună cu cei din jur. Pe unde a călcat a lăsat loc de bună ziua. A făcut lucruri noi, în premieră, pentru localitatea sa, activând în domenii neexplorate încă de unii. Avea experiență de muncă, dar, cum piața muncii este schimbătoare, a rămas peste un timp fără serviciu. A încercat să-și depună CV-ul într-o instituție publică la un post conform pregătirii profesionale. A așteptat 2 ani de zile ca să fie angajată, chiar dacă locuri disponibile erau acolo. Pentru a vărsa lumină vizavi de cauza tărăgănării de a fi angajată a intervenit la autoritățile responsabile de domeniu.
A fost angajată în locul disponibil, unde a muncit timp de 2 ani, după care, din cauza unei boli grave, a fost nevoită să stea într-un concediu medical mai de durată. Pentru ea, perioada de un an de zile de concediu medical nu a fost una de reabilitare a sănătății proprii, dar una de chin și necaz, deoarece în acest răstimp a fost nevoită să îngrijească de un frate, la fel marcat de aceeași boală cruntă, care ulterior a pierdut lupta.
A fost nevoită să se confrunte cu situații neplăcute, bătând pragul diferitor instituții medicale, în speranța că își salvează fratele. Uitase cu totul de sine, veghea zi și noapte la căpătâiul fratelui bolnav, ce se zbătea în agonia morții. Epuizată fizic și moral, i-a fost dat să se confrunte cu neplăcerea de a-și pierde și locul de muncă. Ghinion pentru femeie și un bun prilej pentru cei cu pâinea și cuțitul. Din motive că este mult de lucru acolo au angajat o altă doamnă (sub pretextul temporar), fără s-o anunțe pe cea ce se afla în concediul medical legal. Revenind la serviciu, fostei angajate i s-a propus un alt loc de muncă, deși locul propus nu corespundea stării de sănătate a acesteia. La rugămintea de a i se oferi locul vechi de muncă aceasta a fost apostrofată: „Ai cumpărat acest loc de muncă? Rabdă și tu cum o fac și celelalte colege, dacă nu-ți place, scrie cerere și pleacă”. La auzul acestor afirmații femeia s-a gândit că poate locurile de muncă se cumpără totuși și ea nu și-a dat seama.
Pentru a nu-și deteriora și mai mult starea de sănătate, femeia a ales să plece descurajată și dominată de o stare sufletească cu multe semne de întrebare: „Probabil nu fiecare are loc sub soare, ori fiecare om se poartă cu altul diferit, în funcție de nevoi?.. Și cred în om!… Cred, până în ziua în care rămân dezamăgită… Până în ziua în care încep să cunosc o altă latură a vieții și rămân uimită și mă gândesc, că poate eu sunt cea care a greșit, că undeva, pe drumul cunoașterii, am cerut prea mult sau nu am oferit suficient, încât să creadă că li se cuvine întregul!… Nu regret fapta bună, ci atitudinea nefirească și neloială a omului și un gust amar îmi pătrunde în suflet, care se reflectă în privire, vorbă, comportament..! Și toate astea, din cauza așteptărilor mele! Nu omul e vinovat, ci eu, pentru că de fiecare dată, îi acord încrederea!.
