Interviu cu primarul satului Măgurele, Andrei Căldare
— Mi se pare că se cere un curaj special, fermitate, încredere în sine ca să-ți asumi responsabilitatea pentru viața unui sat ca Măgurele, mic, îndepărtat de centrul raionului, deși în ultimul timp devine renumit.
— Depinde mult de persoană: dacă vrea, face.
— Când v-ați mutat din Ungheni, unde ați avut propria afacere, în satul natal?
— În 2000, mi-am abandonat mica afacere din Ungheni și am plecat în sat, unde am și rămas. Am lucrat în proiectul „CASMED”, în care din raionul Ungheni au participat doar satul nostru și Bușila, restul primăriilor, cred că nu au vrut, pentru că trebuiau să achite 30% din costul serviciilor acordate persoanelor în vârstă. Am muncit și… am decis să devin primar – mulți oameni m-au susținut și am câștigat în primul tur cu un procent mare de voturi, ceea ce înseamnă că sătenii au încredere în mine. Consider că am făcut ceva pentru satul meu. Pe vremuri, am ajutat și „Struguraș”-ul, ansamblul de cântece și dansuri populare din Ungheni, cum se numea atunci, am susținut sportul.
— În general, nimic nu v-a speriat – nici faptul că tinerii vă calcă pe urme și nici problemele mari ale unui sat mic?
— Oamenii noștri sunt deosebiți, foarte înțelegători. Da, există tineri, ca fostul primar, care a făcut multe pentru sat și m-au susținut în campania electorală, iar oamenii sunt foarte recunoscători pentru tot ceea ce se face. În noaptea de Anul Nou, am adunat oamenii. Am mers prin sat cu hăitul, am organizat Hora satului, casa de cultură era arhiplină, a avut loc un concert, a evoluat „Struguraș”-ul, tuturor le-a plăcut. Acum intenționez să mă ocup de iluminatul tuturor ulițelor sătești.
— De unde veți lua bani?
— I-am și găsit. La București, unde am fost invitat la Convenția românilor de pretutindeni, eu, ca membru al Partidului Unității Naționale, m-am întâlnit cu Ana Guțu. Ce-i drept, am spus că nu am venit să cer bani, dar, dacă sunteți români, stăpâni, veniți și faceți ca la voi acasă. Le-a plăcut. Avem localități cu care suntem înfrățiți și deja la sfârșitul lunii mai banii vor fi transferați din Prahova, sperăm să asfaltăm 7 kilometri de drumuri locale.
— În ultimul timp, lumea a început să vorbească despre sat datorită fostului primar, tânăr și energic. Ce intenționați să faceți anul acesta?
— Vreau să se vorbească și mai mult. În primul rând, vreau să finalizez proiectul de aprovizionare cu apă și canalizare, mai ales că rămâne doar să fac stația de tratare. Planificăm să terminăm lucrările în septembrie. Avem fonduri în aceste scopuri, pentru noi – unica primărie din republică – guvernul a dat 600 de mii de lei.
— Lucrați ca primar de trei luni. Ați reușit să faceți ceva în această perioadă?
— Am reușit. Am reparat primăria – ce fel de gospodar ești dacă ai o casă rea? Am vorbit deja despre Hora satului – a fost o sărbătoare excelentă, au sosit colegii mei din alte primării, compozitorul Savelie Cojocaru și-a interpretat melodiile, a evoluat Gheorghe Cebotari, a venit o solistă din Fălești, pe care vrem s-o promovăm. Am făcut un kilometru de drum în variantă albă, până la Paște trebuie să încheiem iluminatul satului, intenționăm să semnăm un acord de cooperare cu Piatra Neamț și contăm pe un sprijin prietenos.
— Iluminat, canalizare, drumuri…
— Ne propunem să creăm un centru educațional plasând instituțiile preșcolare și școlare în clădirea grădiniței, unde există canalizare și încălzire. Grădinița este a noastră, iar gimnaziul e o instituție independentă, dar în el învață copiii noștri, prin urmare, conlucrăm activ, inclusiv cu părinții. Nu uităm că fără grădiniță, fără școală, fără casă de cultură un sat va muri, mai ales că eu am fost mereu aproape de cultură. În această privință, nu pot să nu-l pomenesc pe Gheorghe Bodolica, fost director al Palatului de Cultură din Ungheni, un om minunat, luminoasă să-i fie amintirea, nu am avut niciodată prieteni ca el.
— Mulțumesc. Am impresia că lucrați ca primar nu de 3 luni, ci de 30 de ani. Succes.
