Aș dori atât de mult să vorbesc despre ceva foarte luminos, bun, pornit din inimă, dar nu pot, deoarece pe paginile site-urilor de știri, de pe ecranul TV nu se vorbește decât despre COVID, carantină, epidemie, numărul persoanelor infectate crește, stai acasă, nu te duce la cimitir că poți rămâine acolo pe veci. În plus, nici vremea nu ne răsfăță. Nu înțelegi ce-i afară – primăvară târzie sau început de toamnă, totuși confratele nostru jurnalist se grăbește deja să anunțe că se apropie arșița și chiar în aceste zile, nu veți crede, va fi +33 (scriu aceste rânduri pe 5 iunie, iar când o să citiți, este posibil ca termometrele să arate deja sub 40 sau mai puțin de +15).
În plus, mă chinuie o întrebare, probabil, ca pe mulți dintre voi, la care nu pot găsi un răspuns: de unde a venit și ce fel de infecție e asta care a blocat toate frontierele, a oprit trenurile și avioanele, ne-a închis în apartamente și case, ne-a făcut să tremurăm de frică. Cei trecuți de 63 de ani, să nu îndrăzniți să ieșiți fără necesitate din vizuinele voastre vechi. De ce nu s-a gândit nimeni că, după ce au petrecut câteva luni în apartamente, anume în apartamente, acești oameni, asupra cărora covidul naibii a început o vânătoare specială, s-ar putea să nu-și părăsească deloc casele – nu vor avea puteri. Reiese că se vor proteja de infecție, însă se va agrava starea fizică generală a persoanelor în vârstă.
În acest caz, nu ai decât să-i invidiezi pe cei care locuiesc în case particulare. Vorbesc cu o cunoștință, o săteancă și ea îmi spune că nu s-a schimbat nimic pentru ei, ca și până acum, lucrează în grădini, au grijă de rațe și pui și uneori se duc la magazin. Sătenii nu-și fac mari griji, nici măști nu poartă. Vecinii, ca și până acum, se duc unii la alții pentru a împrumuta ceva dacă au nevoie, să ajute sau să mai stea de vorbă la un pahar de vin.
De curând, au găsit și la ei o persoană bolnavă. Interlocutoarea mea povestește că nu prea crede în asta, deoarece între timp ar fi trebuit să se îmbolnăvească și altcineva, dar nu o singură persoană. În primul rând, el a trebuit să se infecteze de la cineva, deși nu putea pleca nicăieri, deoarece nu circula niciun fel de transport. Să presupunem că are automobil propriul și a plecat undeva să găsească virusul, însă are totuși familie, vecini, s-a plimbat prin sat, a vorbit cu lumea și cum, nimeni altcineva nu s-a îmbolnăvit?
Putem vorbi mult despre acest virus încoronat, pentru că fiecare are propria opinie, dar un lucru e cert – ne-am speriat cu toții grozav. Și, cred eu, speriatul nu va înceta. Ni se va spune mereu că nu au mai rămas locuri în spitale, că trebuie să așteptăm cel de-al doilea val de îmbolnăviri, și mai groaznic, că vaccinul nu va fi în curând, deși oamenii se tem deja și de acest vaccin.
Deși… Poate anume așa trebuie de procedat cu noi? Poate am încetat să înțelegem cuvinte simple, așa că trebuie să fim speriați, amenințați cu amenzi de mii? Adevărat, în legătură cu aceasta, apare o altă întrebare: de ce noi nu mai ascultăm, nu auzim, nu înțelegem și nu credem? De ce? Pentru că mereu suntem mințiți și hrăniți cu promisiuni.
