În trecut indiferent de formele de organizare administrativă, rarele înscrieri documentare făcute ca fiind „În codru”, „Munceii” și „Cujba veche” ș.a. (sud-estul județului Iași). Satul Poiana cu Cetate (numiri de manuscrise) este înconjurat de o pădure, aceasta reprezentând și un scut natural pentru comunitățile umane care s-au instalat aici încă din perioada culturii Cucuteni (5500-3500 î.Hr.). În zona respectivă există și o așezare întărită, o „cetățuie”, pe care unii istorici o consideră reutilizată în elementele ei esențiale din perioada medievală.
Prima atestare documentară cunoscută până acum a satului Poiana cu Cetate este un act din 8 octombrie 1462, privind cumpărarea unor proprietăți de către Nicoară Sârbescul, iar între aceste proprietăți este și „Munceii”, unde a fost cetatea lui Dima Negru(…)” – care va rămâne peste timp Poiana cu Cetate.
La 7 octombrie 1503 Ștefan cel Mare cumpără cinci sate din perimetrul pădurii Dobrovăț, achiziții pe care le dăruiește mănăstirii cu același nume. Cele 5 sate par fi „rupte” dintr-o proprietate mai vastă întrucât se simte nevoia de precizare a hotarului propriu-zis. Într-un act al vremii, se atestă un oarecare stejar mare ce vine de la Cuțitna… cei care au stăpânit aceste locuri, începând cu Dima Negru din sec. XIV au fost personaje importante în istoria Moldovei acelor vremuri. „Numai o familie mare prin stăpânire încă dinainte de supunerea acestor locuri coroanei mușatine și-ar fi putut permite să aibă „mănăstire”, dar mai cu seamă cetate”. Toate aceste date, probează vechimea acestor locuri ca proprietăți nobiliare din vremea lui Alexandru cel Bun și înaintea domniei acestuia.
Conform unor date ale vremii, Marele Vornic (conducea treburile interne ale țării) Ionița (Ionașcu) Cujbă a ajuns proprietar în aceste locuri în urma căsătoriei cu prima soție, Stana. Boierul Cujbă va construi biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” pentru sufletul soției sale, pe moșia moștenită de la ea. Biserica inițial a fost una de curte, ulterior a tuturor enoriașilor din Poiana cu Cetate.
Documentele istorice din se. XV-XVII conțin informații despre existența unor astfel de proprietăți în curțile cărora era construită o clădire de cult-capelă sau de cele mai multe ori o biserică după tiparul epocii de construcție.
Anul de construcție al bisericii este considerat a fi 1609. biserica Cujbă, așa cum este cunoscută în prezent, are o conformație originală, probabil unică în Moldova și chiar în întreaga Românie. Unicitatea acestui lăcaș este rezultatul parcurgerii într-un mod particular, deosebit al altor biserici aflate în aceeași situație, a unor etape istorice, care și-au pus amprenta specificului.
Se presupune că în jurul anilor 1870 s-a slujit ultima oară, trecerea timpului la fel și-a pus amprenta. A trecut prin cutremure, războaie, molime, abandon, dar a rămas „în picioare”, așteptând un miracol.
Iată la mai bine de 400 de ani, un tânăr preot și-a asumat o misiune cât un canon să îi redea strălucirea de acum 4 secole. A fost un strigăt pe care preotul Dănuț Lazăr, un tânăr de 29 de ani, l-a auzit din prima clipă în care a pășit pe ruinele a ceea ce fost cândva Biserica Vornicului Cujbă. „Biserica aceasta am descoperit-o atunci când am venit pentru prima oară în acest sat. Era în 2019. m-a impresionat foarte mult și am zis că trebuie să fie refăcută. M-a uimit foarte mult arhitectura ei. Aceste coloane pe care le are. Și într-un fel am deplâns situația în care se află. Am apelat la Arhivele Naționale, la Arhiva Mitropoliei, am căutat foarte mult până am găsit. Și, apoi, cu bunăvoința Consiliului Local am reușit să facem altele pentru restaurare…”, a însemnat Dănuț Lazăr, Parohia Poiana cu Cetate.
Soluția pentru restaurarea monumentului a dat-o un grup de lucru coordonat de arhitecții Cristina Andrei și Daniel Vișan (Iași). După bisericile zidite în epocă s-au determinat parametrii tehnici: 16 m lungime, 9 m lățime și o suprafață construită de 145 metri pătrați. Ziduri de piatră a căror grosime variază între 60-110 cm.
„La Iași, mai exact în jurul Iașilor, locuri minunate păstrează întipărit în pământ „memoria timpului”, dar mai ales a oamenilor care odată au dat viață acestora… Între acestea se găsește și satul Poiana cu Cetate, împodobit cu Biserica Marelui Vornic Cujbă”, punctează conf.univ.dr. Vasile Cotiugă (Iași). Să păstrăm cu sifințenie „memoria timpului” și a oamenilor lui!
Totodată, putem contribui financiar la contul bancar: RO33RNIB0175165162340001.
