Au trecut 30 de ani de la plecarea în eternitate a două inimi gemene Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Doi patrioți ai neamului românesc ce au luptat și sunt simbolul cântecului de libertate, puterea de a redobândi limba română, scrisul latin, demnitatea și dragostea față țară.
„Două lacrimi gemene” a fost genericul întâlnirii la „Cafeneaua Dorului” de la Casa Limbii Române, unde s-au adunat suflete frumoase, lume talentată, aducându-le omagiu prin versuri-creații proprii și cântece din repertoriul Doinei și Ion Aldea-Teodorovici, două stele ce ne privesc din univers.
Minunate versuri scrise de elevele clasei a VI-a de la LT „M. Eminescu”, ce frecventează cercul „Ars poetica”, condus de profesoara de limbă română, autoare de poezii, Nicoleta Rotaru, au fost împletite cu cântecele din repertoriul Doinei și Ion Aldea- Teodorovici, interpretate de elevii Centrului de Excelență a Securității Frontierei, Ion Romanciuc și Vadim Pădureț.
Emoții de nedescris în creațiile elevei LT „V. Alecsandri”, Adina Ioana Fuga, și Viorica Său, șefa Secției Prestații Sociale, Protecția Persoanelor în Etate și cu Dizabilități din cadrul Direcției Generale Asistență Socială și Protecție a Familiei Ungheni, stropite cu note stelare din „Limba noastră și „Pentru ea” , interpretate de Mădălina Chiorescu, elevă la LT „M. Eminescu” și Andreea Nicolaevici, elevă la LT „V. Alecsandri”. Versuri înaripate scrise din depărtare de poeta, profesoara, Tatiana Cimbriciuc, aduse și recitate de Adelina Marcu, elevă la LT „M. Eminescu”.
Oaspeții de onoare din Bârlad România au rămas profund impresionați de atmosfera evenimentului, de dăruirea de sine a fiecărui participant pentru a omagia pe Doina și Ion Aldea-Teodorovici prin devotament și patriotism.
La finele evenimentului toți cei prezenți au interpretat renumita piesă pe versurile magnificului poet al țării Grigore Vieru – „Eminescu”.
Gazda evenimentului, Rodica Toma, a încununat creațiile poetice „…Astăzi cântă clopotu`nvierii/Pentru două inimi ce-au plecat…/Doar ecoul veșnic al iertării/Lacrimi peste țară a vărsat…”„Ei au ars odată, lăsându-ne ca testament cântecele lor pline de emoții și trăiri, care adună și azi lume cu inima și sufletul român. Ei au fost fericiți în timpul scurt hărăzit lor, dăruind tuturor din fericirea lor. Nouă ne rămâne să ne mândrim cu bogăția lăsată după plecarea lor în Ceruri”.
