Locuitorii satului Bumbăta aşteaptă cu nerăbdare ziua când, după reparaţie capitală, se va deschide grădiniţa de copii. În plus, administraţia locală ar avea în plan, după 20 de ani, să încheie construirea încă a unei grădiniţe, deoarece, potrivit interlocutorului telefonic, nu sunt destule locuri pentru copii. Locuitorul acestui sat mai spunea ceva despre Casa Sportului, ceea ce ni s-a părut cam neverosimil, deci nu ne rămânea altceva de făcut decât să vorbim cu primarul satului, Dumitru Paladi.
Potrivit lui, datorită celor 330 de mii de lei alocaţi de Guvernul României, la începutul lunii august, au putut începe reparaţia grădiniţei de copii care nu funcţiona de la începutul lui mai curent, fiindcă e în stare de avarie. Speră că peste câteva săptămâni vor reuşi să încheie lucrările. Grădiniţa e cu 75 de locuri, dar satul are nevoie de cel puţin 120. Din aceste considerente a şi apărut ideea de a încheia, în următorul an sau doi, construirea grădiniţei cu 140 de locuri, pe care pe vremuri întreprinderea din localitate a transmis-o primăriei pentru datorii. Dar oare ea în aceşti ani n-a fost desfăcută cărămidă cu cărămidă? Da, recunoaşte primarul, e o ruşine pentru noi, sătenii, dar aşa e, s-au luat uşile şi ferestrele, chiar şi pereţii despărţitori au început să-i dărâme. E păcat, doar atunci erau gata deja căsuţele de joc de la care au rămas doar parii.
Ce se aude de Casa Sportului din sat (pe timpuri în raion erau doar una sau două)? Doar şi ea ar fi trebuit să fie împărţită pe cote? Cum au reuşit s-o păstreze? Primarul spune că, într-adevăr, aceasta a fost prima în raion Casă a Sportului, dată în exploatare în anul 1985, pe urmă s-a mai construit una în Cetireni, dar cea de acolo a fost împărţită pe cote şi din ea n-a mai rămas nimic. Aceeaşi soartă ar fi avut-o şi Casa Sportului din Bumbăta, dacă sătenii nu ar fi luat decizia judicioasă de a o transmite primăriei. În ea sunt garderobe, cabinetul metodistului pentru sport, o sală de haltere şi tenis, drept că în ultimii ani era folosită pentru a organiza ceremonii, dar şi aşa ceva e necesar. Aici au fost schimbate uşile şi ferestrele care în 30 de ani au reuşit să putrezească. Acum se face reparaţie în interior, există speranţă că se va repara calea de acces de 200 metri spre stadion, căci proiectul e aprobat deja de Fondul Rutier.
Mai trebuie să spunem că a fost creată din nou echipa de fotbal – cândva locuitorii din Bumbăta jucau bine fotbal, erau lideri în raion – şi care a reuşit să se întâlnească cu echipa din Pârliţa, acum o aşteaptă un meci pe teren propriu. „Tinerii se duc la stadion, dar nu are cine să lucreze cu ei, noi am găsit o ieşire”, spune Dumitru Paladi.
Dacă treburile se vor desfăşura bine, veţi începe a cânta cum cântaţi cândva? „Vom cânta, vom cânta neapărat”, zâmbeşte primarul. Şi vor cânta, doar nu în zadar aici de mulţi ani se păstrează costumele colectivului coral, pe vremuri compus din 80 de persoane. Dar, cum se vede, nu vor mai răsuna atâtea voci. Mai înainte în şcoală învăţau 480 de elevi, iar acum în gimnaziu sunt 205, la întreprindere erau peste 40 de specialişti cu sudii superioare, iar acum – 5. Păcat că tinerii nu mai doresc să cânte în cor, acum ei au alte ocupaţii şi aceasta nu e doar o problemă a satului. O problemă comună a devenit şi plecarea oamenilor peste hotare. Din Bumbăta, cu o populaţie de 2500 locuitori, a cincea parte se află în Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia, Rusia, unii şi-au luat şi familiile.
Poate construirea noii grădiniţe de copii şi readucerea la viaţă a Casei Sportului va deveni un mic pas spre revenirea acasă a bumbătenilor.
