Ne-am născut pe lume cu cuvântul de „Bun venit!” al mamei, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu un soare mare deasupra capului. Dar știm că nimic nu se face pe lume decât cu harul dumnezeiesc. Au fost și ani grei când părinții și bunicii erau „închiși în sine”, vorba poetului! Lăcașele sfinte – interzise, oamenii urmăriți și prigoniți din cauza credinței lor. Timpurile s-au schimbat și azi nu mai suntem văduviți de Sfânta Biserică, ci din contra… Numai credință de-am avea! Noi, românii, ne-am născut creștini, credința strămoșească și limba română s-au creat armonios în timp. Credința ortodoxă a fost apărătoarea limbii. Marele poet Grigore Vieru ne amintește „Cine are o limbă, are o credință. Cine are o credință, are o biserică”. Păcat că mulți nu înțeleg încă aceste adevăruri incontestabile!
