S-a scris de multe ori la tema birocratismului cras din unele (spun „unele” ca să fiu mai indulgentă) instituții publice de pe la noi. Pe lângă tonele de certificate, adeverințe și mai nu știu ce acte pe care trebuie să le prezinți pe la oficiile stimabililor funcționari, mai trebuie să înfrunți și aerele de specialist mediocru.
Îmbrăcat la patru ace, îți dă impresia că ar trebui și creierul să-i funcționeze la patru ace, adică foarte bine. Materia cenușie însă îi este focusată numai pentru combinarea atributelor vestimentare, mai cu seamă să le asorteze cu culoarea celor de la putere. Dacă la guvernare sunt verzii, neapărat trebuie să aibă în garderobă ceva verde, dacă ne conduc cei care au ales culoarea albastră, atunci și majoritatea funcționarilor vor purta albastru, iar dacă sunt roșii, atunci roșii să fie și hainele lor.
Important e ca acestea să fie ochioase, să sară în ochi şi cât mai la vedere. Pentru că asta e dovada loialităţii faţă de putere a funcţionarului. Nu contează competenţele sale, nu e important că e în slujba poporului, “vajnic” e să fie îmbrăcat în culoarea partidului şi să adopte o mină serioasă când îţi spune să “treci” prin şeful său dacă doreşti să-ţi rezolvi vreo chestiune, care e stipulată clar în fişa lui de post (asta pentru cetăţeni). Aceeaşi situaţie o întâlnesc de multe ori şi jurnaliştii. Te duci în interes de serviciu și respectabilul de după birou, aruncându-ți niște priviri mai mult decât grăitoare, îți răspunde alene că nu e împuternicit (ce cuvânt sec, învechit!!!) să ne dea o asemenea informație. Cu toate că ea, informația, nu e înscrisă în categoria „secret de stat”, e publică și e acea care i-ar propulsa în topul instituțiilor transparente, care se realizează la nivel național.
Îmi pun întrebarea de mii de ori, de ce se întâmplă aşa? Nu mai putem da vina pe vechiul sistem. Că,vezi Doamne, sunt reminiscenţe de la sovietici! Deja o mare parte din funcţionarii publici sunt tineri,care ar trebui să aibă coloană vertebrală şi nu să se conducă după proverbul “Capul plecat,sabia nu-l taie” , fiindcă să nu uităm că există și partea a doua, care sună cam în felul următor “dar nici soarele nu vede”…
În pleiada acestor funcționari despre care am menționat mai sus nu se înscriu toți, mai sunt o mică parte care au verticalitate.
