Pentru multă lume nunta este o sărbătoare mult așteptată, care are loc o dată în viață. Dacă strămoșii noștri respectau la nunți toate tradițiile, datinile și obiceiurile ce țineau de această sărbătoare a tinerilor însurăței, în ultimii ani aceasta se transformă într-o afacere, în urma căreia au de câștigat organizatorii evenimentului și prestatorii de servicii.
Angela, orașul Ungheni: ”Toamna e sezonul nunților și de aceea acestea-s așa de multe. Din cauza respectivă devine imposibil în ultimul timp să găsești un loc liber prin localurile de petrecere a evenimentelor. Unii fac rezervări cu jumătate de an înainte. Cei care n-au reușit să facă acest lucru aleg pentru nuntă și o zi de luni, vineri sau joi. S-ar părea că o ducem greu, dar pentru a fi în rând cu lumea facem imposibilul”.
Elizaveta, satul Teșcureni: ”Pe timpuri nici nu se vorbea de restaurante sau săli de nunți, ele se făceau în corturi mari, instalate în curtea casei sau în grădină. Strângeau de prin sat mese, scaune lungi, cărora le ziceam ”osloane”. Fetele împodobeau interiorul cu covoare, țoale și alte lucruri, adunate tot de prin sat. Vesela o luam de la vecini. Toate acestea le însemnam într-un caiet, pentru a duce contul. Nunta ținea 2-3 zile. Cântau muzicanții din sat, iar muzica răsuna dintr-un capăt în celălalt”.
Vasile, satul Unțești: „Am fată de măritat, dar pentru a face nuntă avem nevoie de mulți-mulți bani. Aș fi vrut să o fac așa simbolic, dar tinerii însurăței își doresc o petrecere mai mare. Ei vor să o organizăm într-o sală frumoasă, cu muzică vie, filmări, moderatori și alte chestii. Pentru a le satisface dorințele lucrez de mai mult timp la Moscova. Nu știu dacă voi face față lucrurilor și dacă după nuntă nu voi intra în datorii”.
Alexandra, satul Negurenii Vechi: „Pe vremea mea rochia de mireasă se împrumuta sau era făcută dintr-un material simplu, iar vălul era dintr-o perdea de tul. În loc de bani la nuntă se juruia o găină, un sac de făină sau alte lucruri trebuincioase în gospodărie. Cu toate greutățile pe care le aveau, tinerii trăiau în dragoste și bună înțelegere. Astăzi unii fac nuntă doar ca să le iasă bani, iar din această cauză mulți se despart”.
Viorica, specialist domeniul culturii, satul Todirești: „La nunți se mai păstrează unele obiceiuri, dar cu regret multe din ele sunt într-un fel profanate. De exemplu, obiceiul de a duce nunii acasă, aici chiar se exagerează. Ei, care sunt figuri importante la această importantă ceremonie familială, sunt duși acasă sau cu căruța, sau cu roaba, în acest fel fiind dezonorați total. În trecut, când aceștia erau petrecuți acasă, se folosea un stil mai clasic. Atât bărbații, cât și femeile aveau prinse la pălărie sau broboadă câte o fundiță. Acum se mai păstrează un obicei – spălatul mâinilor la nănași, în rest… În ultimul timp tinerii nu doresc să fie despodobiți, le este rușine, că deja au și copil alături de ei, ceea ce înainte nici nu se pomenea. De exemplu, la noi la Todirești se mai păstrează tradiția de a veni cu colaci pentru nănași. Vine socrul cel mare, cel mic, pentru că ei sunt cei de ai doilea părinți. Un alt obicei, care se păstrează în satele Todirești și Petrești, este că nănașa după nuntă pune coronița miresei pe cap, dar este un obicei ieșit din comun. Chiar dacă se consideră că pentru nănașă este o cinste de a face aceasta, lucrul respectiv nu este necesar, deoarece cu această coronița mireasa s-a cununat și nu ar trebui s-o dea cuiva. Dacă nunțile sunt un prilej de a face business, este cam adevărat. Eu am văzut acest lucru chiar între muzicanți, biserici, gestionari de localuri. Vreau să mă mai refer la costumarea nuntașilor. Se încearcă să fie aproape de tradiții prin purtarea iilor, brâielor și a altor accesorii vestimentare, numai că și acestea sunt stilizate”.
Elena, satul Condrătești: „Pe vremea mea, când fata se mărita, trebuia neapărat să aibă zestre, care era jucată de vornicei și druște. Era dusă mai apoi la casa mirelui, unde tinerii începeau o nouă viață. Vorniceii mergeau cu cai însemnați cu flori și busuioc pentru a pofti lumea la nuntă. Astăzi aceste tradiții nu se mai păstrează. Toți sunt cu gândul la câți bani vor ieși la nuntă sau dacă îmi vor dărui apartament ori automobil”.
