Am văzut-o pe această tânără drăguță, simpatică la unul dintre evenimentele organizate la biblioteca publică „Dimitrie Cantemir”, Ungheni, încă primăvara și, din anumite motive, am vrut imediat să vorbesc cu ea, așa că am întrebat cine este? Mi s-a spus că o cheamă Olga Burlacu și e șefa filialei Ungheni a bibliotecii de carte românească „George Barițiu” din Brașov și filialei nr. 5 a bibliotecii unde ne-am întâlnit atunci. Conversația noastră a avut loc abia acum, desigur, în regatul cărții, care se află în clădirea Școlii Primare „Spiridon Vangheli”.
— Povestiți de unde sunteți, cine sunteți?
— Sunt din satul Florești, comuna Buciumeni. Numele meu de fată este Mazur, părinții mei sunt Valeriu și Veronica, mama și tata au șapte copii, patru băieți și trei fete, eu sunt cea mai mică.
— Deci, cea mai iubită de mamă și tată, de frați și surori. Cum a ajuns la bibliotecă mezina familiei Mazur?
— Pot spune că din întâmplare. Am absolvit Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, predare în clasele primare, apoi Universitatea Pedagogică din Tiraspol, același profil. Timp de câțiva ani am lucrat în sat, în Ungheni, la grădinița nr. 9, apoi am plecat în concediu ca să îngrijesc băiețelul – am o fiică și un fiu. Odată am adus-o pe fiica mea aici, la școală, am început să comunic cu diriginta ei de clasă și am zis că vreau să merg la muncă undeva, unde nu e foarte zgomotos, unde e liniște, dar nu voiam deloc să merg la școală. M-a întrebat dacă vreau la bibliotecă, iar eu am răspuns că trebuie să mă gândesc puțin, mai ales că fiul meu nu frecventa încă grădinița. Am început să vizitez biblioteca, să mă interesez, iar din 2016 sunt aici.
— Probabil că iubiți copiii mai mult?
— Desigur, mai mult. De aceea, aici, la școala unde se află biblioteca noastră, organizăm evenimente aproape în fiecare zi.
— Ce v-a determinat să mergeți acum câteva zile să adunați gunoiul la izvor?
— Suntem un grup de inițiativă, din care fac parte femeile de la această instituție, în cadrul proiectului „Bibliotecile – spații democratice”, care este susținut de Uniunea Europeană și a fost câștigat de asociația obștească „Baștina Frăsinești”. Scopul proiectului este inițiativa civică.
— Vă interesează mai mult astfel de evenimente sau să mobilizați oamenii la anumite activități?
— Este întotdeauna mai interesant să lucrezi cu oamenii. Dar se dovedește că oamenii vor ceva, dar nu au deloc dorință de a participa, de a face. Așa că am mers singuri să curățăm gunoiul din apropierea izvorului, deși i-am invitat prin rețelele de socializare: veniți. Multor oameni le-a plăcut ideea, au comentat, cineva a întrebat unde urmează să ne adunăm, dar nu a venit nimeni. Trebuie să merg să o văd peste o săptămână, probabil că gunoiul va fi la loc. După ce am făcut ordine, ne-am pornit spre casă, iar pe drum dintr-o mașină au aruncat în noi o sticlă de apă. Poate că își făceau de cap…
— Biblioteca își pierde menirea astăzi? Calculatoarele nu vor înlocui cartea?
— Numărul cititorilor, desigur, scade, mai ales acum, în timpul pandemiei. Cititorii noștri sunt în principal profesori și elevi ai școlii, deși vin și orășeni. Nu, nu pot spune că locuitorii orașului nu știu unde ne aflăm.
— O femeie tânără energică, inteligentă, sociabilă e gata să lucreze la bibliotecă toată viața?
— Nu știu, îmi este greu să spun cum va evolua situația. Dacă, de exemplu, soțul meu își schimbă locul de muncă, atunci desigur vom pleca cu el. În același timp, îmi place foarte mult ceea ce fac aici. Avem o echipă minunată. N-o să credeți, dar nu am timp să citesc. De exemplu, ajut cu bucurie, gratuit, pe cei care doresc să însușească computerul.
— La ce visați?
— La o casă cu multe flori în curte. După cum spune soțul meu, ieși în curte, iar în jur e atâta frumusețe. Visăm deocamdată, dar sperăm că visele vor aduce rezultate într-o zi.
— Mama și tata trăiesc în Florești? Cine este lângă ei? Îi vizitați des?
— Da, părinții mei locuiesc în sat, lângă ei este unul dintre frați, îi vizitez, dacă nu în fiecare săptămână, apoi o dată la două săptămâni.
— Satul devine pustiu treptat?
— Mă bucur că mai funcționează biblioteca în care nicidecum nu reușesc să intru. Și tinerii, desigur, pleacă, casele rămân fără stăpân.
— Olga, ați trecut printr-o perioadă destul de dificilă din viață ce v-a ajutat, ce v-a dat putere?
— Chiar azi am citit o frază: „Șterge-ți lacrimile și mergi mai departe”, la fel și eu. Deși, desigur, soarta mi-a testat puterea. Forțe mi-a dat familia, copiii, dar și firea mea e așa. Nu mi-am pus întrebări inutile, deoarece nu există răspunsuri la ele, uneori trebuie doar să zâmbești, să ridici fruntea și să mergi mai departe. Nu trebuie să-ți pierzi niciodată curajul.
