Nu poți educa o generație pe TikTok, așteptând ca informația să fie digerată în 30 de secunde, când educația reală cere timp, răbdare și înțelegere profundă. Trăim într-o epocă a vitezei, a notificărilor constante, a fluxului continuu de imagini și sunete. Ne dorim ca tinerii să citească, să gândească critic / analitic (personal aș opta mai mult pentru analitic, pentru că la cuvântul critic oamenii reacționează negativ), să fie creativi, dar le oferă doar conținut fragmentat, superficial și adesea lipsit de esență. Cum să prindă gustul unei cărți, când tot ce li se servește sunt rezumate în 15 secunde? Cum să înțeleagă profunzimea unui subiect, când sunt obișnuiți să consume doar titluri și nu întregul articol? Educația nu se face prin scurtături, ci prin răbdare, efort și exercițiu constant.
Nu poți educa și în același timp să-i ceri unei generații să se joace afară, să descopere farmecul jocurilor copilăriei, dacă tu însuți stai cu ochii în ecran, pierdut în infinitul scroll-ului. Generațiile de azi nu s-au născut cu telefoane în mână, noi le-am pus acolo. Noi le-am oferit alternative digitale în locul copilăriei trăite pe viu. Ne mirăm că nu mai aleargă prin curte, că nu mai joacă șotron, că nu mai știu că vrei „elasticul”, dar câți dintre noi le-au demonstrat cu adevărat aceste lucruri? Copiii și adolescenții învață din ceea ce văd la părinți, la profesori, la adulții din jur. Dacă noi ne refugiem în ecrane, cum să-i convingem pe ei să renunțe?
Nu poți educa o generație umplând frazele de neologisme folosite fără sens, în propoziții kilometrice, doar ca să sune sofisticat. Limbajul ar trebui să fie o punte spre înțelegere și exprimare autentică, o cale de a descoperi frumusețea comunicării. Dar, în realitate, prea des ajungem să folosim texte aride, limbaj de lemn și explicații reci, care nu apropie, ci îndepărtează. Nu e de mirare că unii ajung să simtă că limba pe care ar trebui să o îndrăgească devine o barieră, nu o resursă. Când este tratată mecanic, fără pasiune, fără legătură cu realitatea, ea ajunge să fie percepută ca ceva inutil, complicat, lipsit de sens.
Nu poți educa o generație bifând activități extrașcolare doar pe hârtie. Evenimentele, proiectele, concursurile – toate ar trebui să fie experiențe, nu simple formalități în rapoarte reale și dosare. Când o activitate este organizată doar „pentru că trebuie”, fără entuziasm, fără implicare reală, tinerii simt acest lucru și devin, la rândul lor, indiferenți. Câte cluburi și proiecte sunt menționate în strategii, dar nu există cu adevărat? Câți dintre ei participă la activități doar pentru că sunt obligați, fără să simtă că învață ceva util? O educație autentică se face prin implicare sinceră, nu prin bifarea unor casete în documente oficiale.
Nu poți educa o generație învățând-o că promisiunile goale sunt regulate, nu excepție. Copiii cresc într-o lume în care aud zilnic despre „proiecte care se vor realiza”, despre „planuri de viitor”, despre „măsuri care se vor lua”, dar prea rar văd ceva concret schimbându-se. Dacă le spunem mereu că „se va face”, dar nimic nu se face, cum să mai creadă în responsabilitate și integritate? Cum să creadă în cuvântul dat, când realitatea le demonstrează contrariul? Fiecare promisiune nerespectată nu este doar o minciună, ci o lecție negativă care îi învață că încrederea nu are valoare.
Nu poți educa o generație ignorând propunerile și ideile ei. Tinerii de astăzi sunt creativi, au inițiativă, dar ce întâmplă când încearcă să-și facă vocea auzită? Prea des, sunt tratați cu superioritate, cu neîncredere sau chiar cu ironie. Dacă unul vine cu o idee bună și este respins fără un motiv real, cum să mai creadă că poate schimba ceva? Dacă exprimă opinie și este ridiculizat cum să mai aibă curaj să vorbească? Educația ar trebui să încurajeze gândirea analitică, să învețe pe tineri ideile lor contează, că pot avea un impact. Dar, pentru asta, trebuie să-ți ofere doar spațiu, ci și respect.
Educația nu este doar un sistem de reguli și materiale predate. Este un proces de formare, de modelare, de creștere. Nu putem educa o generație prin indiferență, prin ipocrizie, prin lipsă de autenticitate. Dar putem să o inspirăm prin exemplul nostru, prin sinceritate, printr-o implicare reală. Dacă vrem o generație care gândește, care creează, care schimbă lucrurile, trebuie să fim noi înșine acei oameni care o inspiră să facă.
