Dimineața zilei de 14 mai a însemnat pentru raionul Ungheni confirmarea primului deces de COVID-19. Potrivit vicedirectoarei IMSP Spitalul Raional Ungheni, Marina Podoroghin, decedata era o pacientă în vârstă de 71 ani din satul Sculeni, comuna cu același nume. Tot atunci sursa citată ne spunea că aceasta nu ar fi suferit de patologii care i-ar fi pus viața în pericol, adică comorbidități.
Și dacă pentru noi a însemnat doar statistică, doar mărturia că acest nou virus e fatal și că trebuie să ne păzim, pentru familia, rudele și cunoscuții ei a însemnat enorm, în primul rând, o pierdere a unui om drag, în al doilea rând, începutul stigmatizării lor în comunitate.
Am discutat cu nepoata sa ca să ne povestească experiența rudelor unui pacient bolnav de COVID-19 în Republica Moldova. „În timpul discuțiilor cu tine te rugam să-mi dai un pic de răgaz. Doream cumva să-mi concentrez gândurile, să le adun ca să fie o consecutivitate, ca să înțeleagă oamenii mai bine experiența noastră. Mătușa mea m-a crescut de la 8 luni și mi-era ca o mamă, chiar îi spuneam mama, mămica.
Părinții mei lucrau în acea perioadă și de frica de a nu-și pierde locurile de muncă, ceea ce în anul 1992 era un risc mare, am fost crescută de aceasta. Vreau să vă spun că era foarte cunoscută, nu numai în Sculeni, dar și în satele învecinate. Era o persoană apreciată de către toți.
Experiența COVID-19 începe din perioada 26-28 aprilie 2020. Mătușa mea a fost internată în Spitalul din Sculeni cu probleme de rinichi (pielonefrită), ea având și hipertensiune. Mare mirare mi-a fost că, fiindu-i prelevate probe sangvine, era evidentă o coagulare de sânge prea puternică (tromboflebită). Privind retrospectiv, nu pot să înțeleg de ce medicii de la Sculeni nu au luat hotărârea de a fi transferată imediat la Ungheni. După câteva zile în același salon a fost internată o doamnă care prezenta simptome de COVID-19. Ulterior s-a aflat că aceasta a fost în contact cu o rudă din raionul Fălești, venită în ospeție la Paște. Femeia a urmat tratamentul în Spitalul Sculeni, în salon comun 4-5 zile, după care la data de 4 sau 5 mai au transferat-o la cel din Ungheni, unde a fost confirmată pozitiv. În următoarele zile au fost internate în Spitalul Raional Ungheni celelalte persoane care s-au aflat în tot această perioadă în contact direct cu ea, printre care și mătușa mea. La data de 06 mai a fost confirmată și ea pozitiv. A fost transferată în Secția Boli Cronice, reprofilată în secție COVID-19 unde sunt tratați cei confirmați cu COVID-19” își deapănă amintirile tânăra.
6 mai – confruntarea cu diagnosticul
Dacă până la venirea rezultatelor testelor de laborator mai exista o speranță că virusul a ocolit-o pe femeie, atunci ziua de 6 mai le-a spulberat-o. „Din data de 6 mai a început o bătălie aprigă cu această boală. Fiind internată a 5-a sau a 6-a zi, la data de 11 și 12 mai, rezultatele analizelor prelevate au început a fi mai pozitive, scăzând în randament de 50% riscul de formare a trombilor. Ea stătea în salon comun, fiind mereu schimbată dintr-un salon în altul pe motivul aparatelor de ventilație (ei fiindu-i greu să respire fără masca cu oxigen). Dar, la data de 13 mai, starea ei s-a înrăutățit. A fost transferată în secția reanimare, cu saturația aerului redusă, ulterior fiind intubată și la data de 13 mai 2020, ora 21.54, fiind constatat decesul acesteia. Nu pot să îți explic, dar nu știu mai departe cum să procedez ca să fiu corect înțeleasă. După ce ni s-a adus la cunoștință moartea mătușii a început o altă etapă, care m-a făcut să urăsc acest stat, această guvernare și nu numai. Am întrebat care este cauza morții preliminare la medicul din reanimare, acesta mi-a răspuns: insuficiență cardiacă. Ulterior, corpul neînsuflețit a fost transferat la secția anatomie patologică. Mulțumesc mult cadrelor medicale și nu numai de susținere și înțelegere.
Serviciile funerare au fost insuportabile, de la momentul că la morgă am achitat 23 euro și 50 eurocenți sacul special pentru a pune cadavrul, până la faptul că autopsia nu se face potrivit protocoalelor și ordinelor. Să se înțeleagă bine că nu am obiecții față de angajații Spitalului Raional Ungheni, ba, dimpotrivă, doar mulțumiri le aduc, dar e mai înjositor de orice să achiți un sac special sau ceva asemănător. Pe lângă acestea, nu a fost permis măcar să o văd pentru ultima oară sau să îmi iau rămas bun creștinește, sicriul fiind sigilat. Ulterior cu un automobil al serviciilor funerare am mers spre locul de odihnă veșnică din cimitirul satului Sculeni. În ultimul ei drum am trecut doar pe lângă poarta casei. La înmormântare am fost doar 5 persoane, cele mai apropiate, polițiștii care au monitorizat să nu fie prezenți oameni, au făcut câteva poze și au plecat, groparii îmbrăcați în costume speciale. Parcă eram într-un film de groază, și niciun obicei creștinesc nu am putut face. Pe de altă parte, la un alt decedat din cauza acestui virus s-a permis prezența a 50 de oameni. Trist și nedrept”, cu tristețe ne spune dânsa.
„Acest Covid e ca un abțibild lipit pe spatele și urmele familiei noastre”
Acum oamenii sunt speriați și se uită într-un fel de parcă am fi ciumați, se feresc de noi. Atâta panică și influență din partea statului și nu numai. Am ajuns la o perioadă când lumea se teme de ceea ce nu se cunoaște într-adevăr că este sau nu. Vreau să menționez că în perioada cât s-a aflat mătușa mea în Spitalul de la Sculeni a primit în vizită 3 rude, care nici până în ziua de azi nu au avut careva simptome. Și doar concubinul mătușii a fost confirmat și tratat de o formă ușoară, având 3 zile febră, a stat 14 zile în Spitalul Raional Ungheni, acesta fiind la moment externat.
Potrivit certificatului constatator de deces, cauza morții este insuficiența poliorganică, pneumonie bilaterală, infecția COVID-19. Acest COVID e ca un abțibild lipit pe spatele și urmele familiei noastre. Sunt multe și multe de povestit, însă acum pentru mine nu mai contează nimic decât liniștea veșnică a sufletului ei”, își încheie experiența COVID-19 nepoata primei victime a noului tip de coronavirus din raionul Ungheni.
La sfârșitul discuției noastre ea ținut să precizeze încă o dată că nu învinovățește niciun medic, niciun lucrător medical. Ba, mai mult, ea mulțumește din suflet personalului medical, medicului curant al mătușii sale, Lucia Bulgaru, Marinei Podoroghin și celorlalți medici, care într-adevăr fac tot ce le stă în putere pentru ca să trateze bolnavii și pentru că mereu sunt lângă ei. Le mulțumește și celorlalte paciente din salon care au ajutat-o și supravegheat-o pe mătușa sa, atunci când se simțea rău. Cu ajutorul lor în tot timpul cât a fost internată în secția COVID-19 a putut discuta cu ea mereu.
