Nu o dată am auzit primarii comunelor și satelor din raionul Ungheni spunând că beneficiarii de prestații sociale nu doresc să lucreze pentru binele societății, așa cum prevede Legea nr. 133, completată încă din decembrie 2017 cu capitolul III2 „Activități de interes comunitar”. Dar până în prezent vorbim mai mult despre munca în folosul societății – în jur de 40 de ore pe lună – decât despre rezultate. Deși legea spune că dacă, în timp ce primești ajutor social, ai refuzat să lucrezi o dată și Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei te-a averizat, atunci, dacă refuzi din nou, ești lipsit de această prestație.
Apropo, vecinii noștri au expediat recent președintelui pentru a fi promulgată o lege privind privarea de aceste plăți și persoana care a refuzat de trei ori munca oferită de agenția pentru ocuparea forței de muncă urmează să meargă la muncă, nu la întins mâna. Pe când noi vorbim de vreo 40 de ore în beneficiul comunității.
Potrivit lui Filip Petriciuc, primarul comunei Buciumeni, în listele celor care trebuie să lucreze în folosul comunității figurează 17 persoane. Probleme de sănătate aceste persoane nu ar avea, ele lucrează, ajută la construirea apeductului, fântânilor, vopsesc bordurile, cosesc iarba. Dacă bolnavii nu se prezintă la lucru, el n-a anunțat la Direcția Asisitență Socială și Protecție a Familiei (DASPF), prin urmare, ei nu vor fi lipsiți de plăți. Însă se pare că în listele „truditorilor” bolnavii nu ar trebui să fie incluși? Dar ei sunt, deoarece nu au stabilit grad de dizabilitate și se află în evidența Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă. Primarul a menționat că unor oameni le este rușine să lucreze, de exemplu, să adune gunoiul de lângă magazin. Curios lucru, dar să se ducă să primească bani pe degeaba nu le este rușine?
Cum să nu ne amintim de primarul din Bușila, Valeriu Toderică, care a spus odată că nicio muncă nu poate fi rușinoasă sau să lezeze demnitatea, e rușine să fii trântor, să bei și să furi.
Continuând conversația, primarul comunei Măcăresti, Iacob Pîntea, a declarat că numărul celor care figurează pe listele care lucrează pentru binele societății scade – oamenii nu vor să muncească. Anterior, au fost 34 de persoane, acum au rămas 24. În același timp, dacă vor continua să refuze, vor rămâne fără ajutor. Mulți dintr-o dată au început să se îmbolnăvească, dintre cei care nu se eschivează de la lucru sunt vreo 5 oameni, dar și ei deja au întrebări: de ce nu lucrează ceilalți? Unii au fost lipsiți de ajutor. Ce lucrări fac? Cosesc iarba, fac curat de-a lungul drumurilor, colectează plasticul, curăță canalele de apă de ploaie.
„Desigur, sunt cazuri când oamenii refuză să lucreze în folosul societății. Lor trebuie să li se ofere ocupația corespunzătoare. Să presupunem că beneficiar este un profesor, pe el n-ai să-l pui să măture străzile. Însă el poate vizita persoanele în vârstă singuratice, poate comunica cu ele, le poate citi, discuta filme”, spune șeful adjunct al DASPF, Constantin Potlog. „Când am vizitat alte țări, am văzut cum unul vine și face mâncare, altul citește o carte. Când vom ajunge la această vârstă, vom înțelege că este ceva foarte important, ai nevoie de comunicare”, menționează acesta. În satul Sinesti, beneficiarii, la cererea primarului, au reparat vechea fântână la intrarea în sat, au făcut ordine pe stadion.
Dina Cebotari, inspector superior la DASPF, a explicat că în luna mai în raion erau 2636 de beneficiari de ajutor social, dar numai unul din cinci trebuia să lucreze până la 40 de ore în beneficiul societății. În ultimele șase luni, doar 70 de persoane au fost lipsite de ajutor pentru refuzul de a lucra acele două ore pe zi, în majoritate, din orașul Ungheni.
Mă întreb, ce se poate face în 16000 de ore de lucru într-o lună, lucrând conștiincios? Dar în jumătate de an? Într-un an?
