Ne tot plângem pe viața din Moldova și vociferăm că acolo sau că dincolo e mai bine, că în alte părți oamenii se implică sau că se fac reforme în favoarea cetățenilor etc. Toate lucrurile bune se întâmplă dincolo și niciodată la noi. Și mă întreb de ce? Doar suntem un popor harnic, truditor, priceput la toate, suntem cinstiți, generoși și săritori la nevoie. Sau poate aceste calități nu ne definesc și sunt niște aberații susținute de careva și pe care noi le-am luat, generațiile actuale, ca pe ceva ca atare și le afișăm oriunde și oricând ca pe un semn de bravadă, brand? Fiindcă noi nu suntem un popor ospitalier, noi suntem „în rând cu lumea”, adică ne pliem viețile la „doar să nu intrăm în gura lumii”. Poate întoarcem macazul și facem în așa fel ca să fie ca „acolo” pe bune.
