De 3 ani, Aliona Leșanu, fosta directoare a Palatului de Cultură Ungheni, e stabilită în România. Azi ea ne spune la rubrica „Tête-à-tête” cu ce se ocupă, cum s-a redescoperit și la ce vechi pasiuni a revenit de când e în Brașov, dar și cum apreciază cultura publicul spectator de aici și de acolo.
— Cum s-ar descrie Aliona Leșanu în 3 cuvinte și de ce?
— Sunt un OM: Curajos prin faptul că am îndrăznit să schimb viața mea și a familiei mele într-un loc cu totul nou și să o luăm de la capăt, Creativ prin felul meu de a fi și a oglindi lumea prin vers și cântec, Spiritual cu credința în Dumnezeu și copleșită de umanitatea, care nu s-a stins în noi în aceste vremuri tulbure.
— Câți ani deja sunt de când ați ales România ca țară-mamă?
— Sunt plecată deja de 3 ani.
— De ce ați ales România ca să vă stabiliți cu traiul sau veți reveni în țară, în Ungheni?
— Datorită apropierii geografice față de casa părintească, datorită limbii comune pe care o avem. Pot enumera N motive. Într-un cuvânt MĂ SIMT ȘI SUNT ACASĂ în ȚARA-MAMĂ! Cât privește reîntoarcerea în Ungheni îl las pe Dumnezeu să decidă, pentru că nimeni nu știe ce poate aduce ziua de mâine. De un lucru sunt sigură, nu mai sunt cea, care a plecat acum trei ani…
— Ce a făcut Aliona Leșanu în acest răstimp?
— M-am redescoperit și reinventat pot să zic așa. Mi-am pus mai des decât credeam că pot, întrebarea „Cine sunt eu cu adevărat și ce vreau să fac cu viața mea?”și am revenit la vechile pasiuni: munții și chitara! Am escaladat munții cu și fără ghid montan. La început renumitul munte Tampa, la poalele căruia se afla orașul Brașov, acolo unde locuiesc, apoi vârfurile: „Omul”, „Ciucaș”, „Postavaru”, „Bucura”, „Retezat”, „Ciahlău” etc. Fiecare munte ne învață ceva, fiecare dă câte ceva fiecărei ființe care trece sau locuiește acolo, mie mi-a dat inspirație pentru cântece și nu numai.Carpații sunt speciali și dacă vă uitați pe hartă veți vedea cum munții Carpați formează singura spirală naturală de pe Pământ, iar centrul spiralei este în Apuseni – o zonă cu o putere energetică deosebită. Ei și cum să nu te inspire și cum să nu-i pui în cântec? Deja m-a luat valul (zâmbește). Ce am mai făcut? Am compus 22 de cântece folk și am susținut câteva spectacole în Brașov, primul fiind chiar de ziua mea, intitulat „Focul din voce”. Apoi odată cu obținerea diplomei acreditate ANC ca „Formator” și „Consilier de dezvoltare personala” am inițiat deja proiectul „Spectacol – terapie prin cuvânt, muzică și voce” a cărui autor și regizor sunt, iar denumirea vorbește de la sine despre mesaj și impact asupra publicului-spectator. Bănuiesc că o să aveți o altă întrebare vizavi de „terapie” îmi asum acest termen, deoarece sunt psihoterapeut în devenire.
— Cât de greu v-a fost să începeți cariera de la zero practic?
— Cariera? Cred că e ultimul lucru la care mă gândesc și care mă interesează. Mi-am dorit și-mi doresc să fiu un om liber și viu în plinătatea acestui cuvânt. Am avut un vis și în urma lui stăteam și mă gândeam cum ne consumăm, noi, oamenii cu toate rahaturile, cum ne „mâncăm” între noi mai rău ca termitele. Ne punem etichete de păreri „ăla” versus „aia”, cu talent sau fără talent, în diverse grade de comparații, etc. Întrebarea mea e – în comparație cu cine sau cu ce, care e etalonul și de ce trebuie să ne comparăm, de ce ne punem în competiție și cu ce? Ce ar trebui să știm, e ca fiecare suntem unici în felul nostru de a fi și că societatea nu este o entitate separată de noi ca individ, ci suntem interconectați cu toții în acest univers. Poate am deviat puțin de la întrebare, dar asta am simțit să transmit și atunci deja știi și răspunsul. Cum reușești să o iei de la „zero”? Simplu – zero nu există!
— Știu că activați tot în domeniul culturii în România. Dacă ați face o comparație între Moldova și România: cum se percepe cultura acolo și aici sau mai bine zis cum se apreciază cultura?
— O să mă refer în mod special la municipiul Brașov, căci aici este zona mea de interes și activitate. Dat fiind faptul că este un oraș istoric și turistic el este cumva mai mult în vizorul autorităților centrale și în mod evident susținut în concordanță cu Strategia pentru cultură a orașului Brașov 2015-2030.
Cât privește aprecierea culturii, cine sunt cei care o apreciază și o dezvoltă? Oamenii, publicul spectator. Aici cred că este o mai mare diferență dintre Republica Moldova și România și îmi asum cele afirmate. Oamenii de cultură din România și produsul în sine este mai apreciat și mai căutat, sunt mai deschiși și predispuși să experimenteze, dar și mai implicați și aici nu mă refer doar la autorități, ci și la cetățeni, dar, bineînțeles, că tot timpul este loc de mai bine.
— Tot în zona comparațiilor rămânem, doar că de data asta la nivel de autorități. În ce măsură autoritățile de aici, din Republica Moldova, și cele de acolo investesc în dezvoltarea culturii?
— Nu cred că sunt în măsura să le dau note eu autorităților, nici de o parte nici de cealaltă. Nu as putea fi obiectivă și prefer să nu mă pronunț. Doar că aș încheia cu un citat pe potrivă:„Un om inteligent știe că arta este una dintre cele trei mari valori de refugiu, după aur și diamante”. Nu am spus-o eu, ci Radu Boroianu și atunci e bine să tragem concluzii!
Vă cuprind oameni frumoși oriunde vă aflați!
