Sper că ați avut fiecare din voi un Paște liniștit. Știu cu siguranță că a fost unul deosebit pentru mulți dintre voi. Deosebit prin aceea că ați fost nevoiți să stați în casele voastre fără a-i vedea și a-i îmbrățișa pe cei dragi, indiferent că ar fi aceștia mai departe sau mai aproape.
Dar fiecare monedă are și o altă fațetă, care v-a dat oportunitatea să revizuiți lista cu prioritățile în viață. Tot această parte a monedei v-a creat atmosfera potrivită de a mai sta de vorbă cu voi înșivă și v-a oferit posibilitatea de a vă arăta dragostea față de aproapele așa cum spune Biblia. Prin faptul că ai ales să sărbătorești Învierea Domnului modest, fără a sta la masă plină cu bucate și cu oaspeți, ai dat dovadă că îți pasă de viitorul tău și al celor dragi ție. Apoi, nimeni nu a decretat stare de urgență asupra gândurilor frumoase. Ele pot fi direcționate spre cei care înseamnă ceva pentru tine.
Acum, în era tehnologiilor informaționale, e mult mai ușor să depășești distanța și dorul. Dacă nu simți apropierea fizică, măcar te alini cu aceea că îi poți vedea, că îi știi în siguranță și în afara oricărui pericol.
Cele scrise mai sus se referă la o parte dintre noi. Pentru că o altă parte au mers pe formula „mie nu mi se poate întâmpla nimic” sau „virusul acesta e doar panică falsă, indusă de diferite forțe obscure ale lumii”. Și, conducându-se de acestea, au stat în cozi interminabile la magazine în săptâmâna mare de dinaintea Paștelui, pe unde respectând distanța socială, pe unde certându-se ca la ușa cortului pentru un loc mai aproape de intrarea în market. O altă parte au venit din alte localități ale țării ca să sărbătorească. Acum mă rog să o facă și de acum înainte.
Cât despre umila mea persoană. Am ales să sărbătoresc acasă, cu o parte din oamenii dragi sufletului, cu ceilalți pe messenger. Sunt fericită și pentru această posibilitate. Îi mulțumesc Domnului că s-a putut și așa. Cu 6 ani în urmă am sărbătorit Paștele între pereții unui spital din capitală. Nu am simțit că aș fi fost izolată, că aș fi fost privată de a sărbători. Eram mulțumită că piciul îmi era sănătos. În acele momente am înțeles că mai important este ca cei dragi să fie sănătoși, să fie în siguranță. Cât despre Sfânta Lumină de Paște, mi-au plăcut vorbele unui jurnalist de la Digi24: „Dragostea pentru Dumnezeu se aprinde mai întâi în tine și apoi în candelă. Iar aprinderea sufletului e imposibilă fără ca, mai înainte, să se instaleze la conducerea interiorului tău câteva valori fundamentale ale creștinismului, printre care și iubirea aproapelui.”
