Azi o să vă spunem istoria Nicoletei Cojocaru, sportiva care la o vârstă fraged (13 ani), a obținut deja rezultate remarcabile în lumea halterelor, în martie, ea a câștigat medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru Juniori și de curând a devenit campioană europeană.
Ne-am întâlnit cu Nicoleta în primăvară, când a câștigat medalia de bronz pentru Republica Moldova la Campionatul Mondial pentru juniori din Albania la proba „smuls” cu 68 kg. Atunci ea ne-a mărturisit că totul a început într-o joacă, dar acum nu se poate vedea făcând alt sport decât haltere. Tânăra sportivă ne-a dezvăluit în acea discuție că succesul vine doar prin efort și perseverență. Despre competiția din Albania ea ne-a spus că la debutul probelor a avut emoții puternice și pe parcurs a revenit în forță. „Am avut emoții puternice care îmi provocau stări de neliniște, dar în cele din urmă m-am încurajat și am încheiat frumos – pe podium”, ne-a mărturisit Nicoleta. Acesta a fost primul ei rezultat la nivel internațional, adăugându-se celor peste 30 de medalii pe care le-a câștigat până în prezent.
Antrenament – dimineața, antrenament – la amiază și… antrenament – seara
Pentru a-și menține nivelul ridicat de performanță, Nicoleta se dedică complet acestui sport. Programul ei zilnic include antrenamente intense, ore la liceu și exerciții fizice suplimentare. De la trezire și până la cină, ea investește tot timpul și efortul necesar pentru a-și atinge obiectivele sportive. Cu toate acestea, Nicoleta subliniază că statul nu oferă un sprijin adecvat pentru sportivi, fiind necesare burse și premii pentru a-i motiva și a le asigura un viitor în acest domeniu. În pofida la toate acestea, Nicoleta nu-și imaginează participarea sub steagul altei țări.
Atunci când a revenit în Moldova din Albania tânăra sportivă a fost întâmpinată la aeroport de reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării și de familie. Lucru care a emoționat-o foarte mult. „Ministerul Educației și Cercetării mi-a oferit susținere și m-a felicitat”, afirmă tânăra halterofilă cu mândrie. Familia ei a fost întotdeauna alături de ea, oferindu-i sprijin emoțional și moral. „Nu am investit multe resurse financiare pentru pregătirea Nicoletei. Am avut parte de antrenori deosebiți, Gheorghe Gorencu și Sergiu Crețu, care au avut grijă mare să nu-i lipsească nimic. Noi am avut grijă doar să o hrănim corect și să o sprijinim moral”, mărturisește mama Nicoletei, Viorica Cojocaru.
Ambiția este cuvântul care o descrie cel mai bine pe Nicoleta
Regretatul antrenor, Gheorghe Gorencu, afirma în acea discuție, că fără ambiție nu poți face sport, în special haltere. „Nicoleta a început antrenamentele în clasa a treia, când a fost atrasă de această disciplină. La început, i-a fost dificil să execute mișcările corecte, dar odată ce le-a învățat, a devenit unul dintre cei mai buni sportivi din echipă” , ne-a povestit primul antrenor al Nicoletei. Acesta a remarcat la sportivă viteza extraordinară de progres a Nicoletei, un secret al halterofililor. Și-a amintit că la prima competiție la care a participat, după numai șase luni de antrenament susținute, a obținut locul doi. „Pentru a excela în acest sport individual, un halterofil nu trebuie să fie doar puternic, ci și răbdător, curajos și concentrat. În cele două minute pe care le are la dispoziție pentru a executa exercițiul, fiecare mișcare trebuie să fie impecabilă. Antrenorul lucrează cu fiecare sportiv în parte, concentrându-se pe nevoile individuale pentru a-i ajuta să atingă excelența”, a ținut să sublinieze atunci Gheorghe Gorencu.
Nicoleta e un exemplu viu de ambiție și succes în lumea halterelor. Cu pasiunea și determinarea ei, această tânără sportivă inspiră tinerii din comunitate să o urmeze.
P.S.: Discuția cu Nicoleta Cojocaru și Gheorghe Gorencu a avut loc la începutul lunii aprilie. Atunci echipa, condusă de Gheorghe Gorencu, participa la un campionat al Școlii Sportive Municipale. Ca de fiecare dată discipolii dlui Gorencu au demonstrat rezultate excepționale. Nu știam că atunci era ultima mea discuție cu omul, care eu l-am cunoscut ca fiind un munte de entuziasm, de încredere în sportivii lui, Gheorghe Gorencu. M-a condus, vorbindu-mi de planuri, de speranțe, de optimism, chiar și ultima lui frază, „Sănătate să avem că le vom reuși pe toate!”, a fost plină de încredere, însă boala necruțătoare l-a doborât la începutul lunii iunie.
