Azi discutăm cu Tudor Brăguţă, directorul SRL „Agro-Audit”, care toată viaţa sa se ocupă de agricultură, mai exact, de viticultură.
— De agricultură aţi început să vă ocupaţi întâmplător sau a fost ceva predeterminat?
— Am învăţat şapte ani în satul natal, Corneşti, iar din clasa a opta – în orăşel, care acum e oraş. În fiecare zi treceam pe lângă casa preşedintelui de kolhoz unde întotdeauna era o brişcă. Când colegii mei visau să devină matematicieni, fizicieni, electricieni, eu vroiam să fiu preşedinte de kolhoz ca să merg cu brişca. M-am dus să învăţ de agronom şi la 35 de ani am devenit director al sovhozului „Măgurele”. Aproape 25 de ani am fost director al asociaţiei „Codru”. Iar până atunci am lucrat agronom în Floriţoaia Veche. Acolo am avut norocul să muncesc împreună cu un mare agronom din raionul Ungheni, Iurie Jurba. Azi eu sunt, probabil, unul dintre agrarienii de atunci care tot mai munceşte în agricultură. Doresc să am aceeaşi vechime în muncă în Republica Moldova ca şi în URSS, poate atunci mi se va majora pensia.
— Aveţi regrete?
— Nu-nu-nu. Sunt un om fericit, îmi merge în viaţă. Niciodată nu m-am plâns de soartă, niciodată. Niciodată n-am regretat, deşi în viaţă au fost şi bune şi rele.
— Întreprinderea dvs. actuală a luat naştere pe loc gol?
— O companie din Chişinău căuta un teren pentru a sădi vii. Le-am propus serviciile mele, am cumpărat pământ, am sădit vie şi am început să colaborez cu „Ungheni-Vin”. Azi avem 114 hectare pe care muncesc în permanenţă 52 de persoane, câte 10 luni, o lună au concediu şi o lună e frig şi de lucru nu este. Apoi începe curăţatul, lucrările durează până în noiembrie. În timpul recoltării la noi lucrează circa 100 de persoane. Cred că suntem una din puţinele întreprinderi din raion unde nu există muncă la negru.
— Azi e posibil să te ocupi de agricultură?
— Poţi câştiga bani şi aici, dar e foarte greu. La noi nu există dezvoltare permanentă şi piaţa nu e stabilă.
— Cum poate fi redresată situaţia?
— De export la noi se ocupă Chişinăul, acolo sunt bani, ei caută cumpărători, vânzători, de aceea sunt prospere 25-30% din gospodării, restul abia suflă. Având un volum mic de producţie nu te poţi ocupa de export, iar cei care o colectează fixează preţuri mici. Nu vreau să critic pe cineva, dar voi spune că nu avem o direcţie agricultură, e o direcţie de statistică. La ea ar trebui să fie specialişti în marketing care să studieze piaţa pentru desfacerea producţiei întreprinderilor mici. Nu e dezvoltată nici piaţa internă, pentru că populaţia nu are bani. Uitaţi-vă ce se face la piaţă – 24 de lei kilogramul de struguri. E foarte scump.
— Ce faceţi cu roada?
— O procesăm la Pârliţa. Avem numai soiuri tehnice. Cele de masă? Haideţi atunci să creştem toţi soiuri de masă, iar de cele tehnice în raion nu se mai ocupă nimeni. De unde se iau veniturile ţării? De la exportul de vin, brandy.
— Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă în ţară? (Discuţia a avut loc pe 19 ianuarie).
— E haos. Oameni bogaţi au pus mâna pe cârma ţării şi sug sângele poporului. Peste 15-20 de ani aici va rămâne un milion de cetăţeni de ai noştri, restul vor fi sirieni, pachistanezi, afganezi, dacă vom continua aşa. Ce-i de făcut? Nu trebuie de dat puterea mai mult de 4 ani. Nu trebuie să-ţi vinzi votul pe 100 de lei sau o sticlă de vin. Trebuie de înfăptuit de urgenţă reforma administrativă. Primăriile să aibă cel puţin 10000 de locuitori şi să fie trecute la autofinanţare. De exemplu, Cula să fie o primărie cu 5 angajaţi. Ei vor face acelaşi lucru ca şi acum. În locul raioanelor să fie judeţe. Ce poate raionul Nisporeni, Călăraşi dacă şi acolo e puţină populaţie. Şi în raionul Ungheni, veţi vedea, cu timpul vor rămâne Corneşti, Pârliţa, Sculeni şi Măcăreşti.
— Ce vă încălzeşte sufletul?
— Totul e pentru suflet. Citesc mult, iubesc istoria. Ascult radioul, televizorul îl privesc nopţile. Atitudinea mea faţă de vin? E o băutură divină, dar o gust cu prietenii, la sărbători.
