Azi vorbim cu Nelly Nantoi. O tânără de 17 ani, care învață în clasa a XI-a la LT „Ion Creangă”. În 2020 a absolvit Școala de Arte Plastice ”Raisa Cojocaru” din municipiul Ungheni. Face voluntariat în grupul „ProUngheni” de aproape 3 ani. Tot în 2020 ea câștigă Olimpiada la Ecologie, la nivel național. Nelly e mândră că în perioada de când e voluntară la „ProUngheni” grupul a luat 2 premii la nivel național ca cel mai activ grup și acesta e un motiv de mândrie pentru ea, fiindcă și-a adus aportul la dezvoltarea comunității. Ce a făcut-o să devină voluntar, cum ține balanța în echilibru între școală,voluntariat și pictură. Citiți în interviul de mai jos.
— În prezentarea ta mi-ai spus că ești elevă, voluntară și de curând ai absolvit Școala de Arte Plastice. Toate aceste ocupații ale tale cer timp, dedicație și, de ce nu, efort. Cum îți organizezi tu timpul așa ca să le reușești pe toate?
— E o artă de a ști cum să-ți organizezi timpul. Când tu cunoști ceea ce e important pentru tine, atunci și agenda e ordonată. Mai întâi sunt studiile, apoi pictura și apoi voluntariatul. Cel mai principal e că îmi respect aceste 3 puncte din agendă. De la început mai aveam abateri, dar treptat am ajuns la concluzia că dacă merg pe formula de mai sus, atunci le reușesc pe toate. Deja e ca un reflex.
— Tot mai mulți tineri decid să facă voluntariat. De ce? Ce te-a făcut pe tine să te implici într-un grup de inițiativă?
— Sincer să vă spun, atunci când am decis să fac voluntariat au fost scopuri, să le zic așa, mai personale. Dar chiar de la prima activitate mi-am schimbat țelul, care s-a orientat deja spre comunitate. Nu mă mai gândeam doar la mine, ci la societatea în care trăim. Am înțeles că aportul meu poate duce la o comunitate mai dezvoltată. Am văzut binele pe care îl poate voluntariatul. Mi s-au deschis ochii.
— Spuneai că aveai scopuri personale, atunci când ai luat hotărârea să te implici ca voluntar. Care erau ele și dacă pot exista într-o activitate, care e orientată spre o masă mai mare de oameni?
— Având acces la internet toți cunosc că voluntariatul este un plus pentru CV, care îți dă oportunitatea să accesezi burse sau programe internaționale și să depui dosarul pentru universități de renume. Inițial acesta a fost scopul meu – o experiență care mă va ajuta în viitoarea mea carieră. Însă am înțeles că voluntariatul mă ajută mai mult pe plan spiritual, personal.
— Ți-ai schimbat viziunea despre voluntariat practic în momentul când ai fost implicată în prima ta activitate. Îmi poți spune ce fel de activitate a fost că atât de radical ți-a schimbat părerea?
— A doua zi după ședința în care mi-a fost prezentată organizația, misiunea acesteia și ce activități prestează, am mers și am distribuit flyere despre proiectul în care s-au instalat băncile pe strada Vasile Alecsandri din municipiul Ungheni. Interacțiunea aceasta cu trecătorii, opinia lor despre ceea ce făceam noi m-a făcut să înțeleg importanța muncii de voluntariat și schimbarea pe care o poate aduce.
— Asta e partea pozitivă a voluntariatului, dar întotdeauna există și o parte negativă. Atunci când în rețele sociale apar comentarii răutăcioase, gen „mare lucru ați mai făcut și voi” sau mai rău vandalizarea, să spunem, a acelor bănci care le-ați instalat voi. Nu te-a făcut ca să dai mâinile în jos și să spui că nu mai faci nimic pentru comunitate, că nu mai are rost?
— Da, sunt foarte supărată când citesc acele comentarii, dar ele sunt scrise de oamenii care nu sunt informați despre faptul ce e munca voluntară și nu știu cine sunt voluntarii. Straniu e că nu îmi dispare entuziasmul, pentru că fac ceea ce îmi place. Visul meu e să trăiesc într-un oraș dezvoltat și eu lupt pentru visul meu, pentru realizarea lui.
— Afirmi că oamenii nu prea cunosc termenul de voluntariat și cine sunt voluntarii. Apare o discrepanță, pentru că în Ungheni Mișcarea Voluntarilor deja are o tradiție, chiar tu îmi spuneai că grupul vostru a câștigat de 2 ori premii la nivel național. De ce crezi că oamenii încă nu cunosc despre munca voastră și cum vezi și tu, ca voluntar, promovarea voluntariatului?
— Facem multe activități. Ceea ce am observat e că în activitățile de voluntariat se implică doar cei care își dau interesul de a schimba ceva în jurul lor și tot ei sunt și cei care cunosc despre mișcarea de voluntariat. Cei care nu doresc să știe nimic nu vor cunoaște nici de acum înainte. Nu știu cum am putea să promovăm mai bine decât prin practică, adică prin realizarea activităților de interes comunitar.
— Îmi spuneai mai sus că ești absolventă a Școlii de Arte Plastice „Raisa Cojocaru” din Ungheni. De unde vine pasiunea ta pentru pictură?
— Cred că de la mama. Ea e cea care și-a dorit să-și facă o carieră în domeniul artei, dar n-a fost să fie. Îmi doresc ca la mine să se realizeze acest vis.
— În ce tehnică îți place să lucrezi?
— Îmi place să lucrez în guaș și creion simplu. Tehnica creionului simplu e una dintre cele mai grele, pentru că are foarte multe detalii pe care tu trebuie să le redai doar într-o singură culoare. Îmi place să pictez oamenii, nu fac neapărat portrete. Mai pictez peisaje.
