Legea din 2 aprilie, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, a fost adoptată cu încălcarea procedurilor constituționale și contravine articolelor 6 și 1061 din Constituție. Precizările sunt făcute de Curtea Constituțională, care a publicat argumentele la decizia prin care a declarat neconstituțională legea menționată. transmite IPN. Curtea a reiterat că angajarea răspunderii Guvernului nu poate împiedica Parlamentul să-și îndeplinească rolul său de unica autoritate legiuitoare, pentru că procedura asumării răspunderii de către Guvern se derulează în faţa legislativului. Acceptarea ideii că executivul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi într-o autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul.
Curtea a notat că prevederile constituționale stipulează patru etape ale procedurii de angajare a răspunderii Guvernului. La prima etapă, executivul trebuie să adopte o hotărâre prin care își angajează răspunderea asupra unui proiect de lege. La a doua etapă, reprezentantul Guvernului trebuie să prezinte proiectul de lege în fața Parlamentului. A treia etapă este rezervată posibilitatea depunerii moțiunii de cenzură, iar pentru cea de-a patra etapă Constituția prevede două scenarii, în funcție dacă a fost sau nu depusă o moțiune de cenzură.
Pe de o parte, Curtea a constatat că Guvernul a declanșat procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege. Acesta a fost înregistrat în Secretariatul Parlamentului. Și în ziua în care s-a convocat ședința legislativului, prim-ministrul se afla în sala de ședințe a legislativului, fiind pregătit să le prezinte deputaților proiectul de lege. Astfel, Curtea a considerat că Guvernul a întreprins toate acțiunile necesare pentru a putea prezenta proiectul de lege în fața deputaților. Pe de altă parte, deși Parlamentul a fost convocat în ședință plenară, prezentarea proiectului de lege nu a fost posibilă, pentru că ședința nu a fost deliberativă.
Legea a fost considerată adoptată de către Parlament chiar dacă ședința plenară a eșuat. Curtea a reiterat că termenul de trei zile curge de la data prezentării proiectului de lege în fața deputaților și acest termen este stabilit pentru depunerea moțiunii de cenzură și implicit pentru dobândirea caracterului de „text adoptat” al proiectelor de lege în cazul nedepunerii în acest termen. Acest termen nu începe să curgă decât după prezentarea de facto a proiectului de lege în ședința plenară. Prin urmare, Curtea menționează că legislativul putea să convoace o nouă ședință plenară pentru ca Guvernul să poată prezenta proiectul. În această cauză, Curtea a observat că procedura în discuție nu a avut loc. Curtea a reținut că, în speță, neîntrunirea cvorumului necesar constituie o tentativă eșuată a angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege în fața Parlamentului.
Curtea a reiterat că procedura angajării răspunderii nu exclude şi nu poate fi folosită pentru a exclude controlul parlamentar prin iniţierea unei moţiuni de cenzură. Curtea a menționat că posibilitatea înaintării moțiunii de cenzură reprezintă instrumentul principal de exercitare a controlului parlamentar în contextul angajării răspunderii Guvernului, de la care Parlamentul nu poate renunța prin neacordarea posibilității Guvernului de a-și angaja răspunderea în ședință plenară.
Curtea a reținut că argumentele autorilor sesizărilor se referă la încălcarea procedurii de angajare a răspunderii Guvernului asupra legii din 2 aprilie. Aceste argumentele sunt valabile nu doar pentru prevederile contestate, ci și pentru întreaga lege, deoarece o pretinsă încălcare a procedurii de angajare a răspunderii Guvernului produce efecte asupra întregii Legi. Prin urmare, Curtea a considerat necesar să examineze constituționalitatea legii în întregime.
Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial.