„Suntem un popor binecuvântat – sărbătorim Crăciunul de două ori“, spune Natalia Mocan, președinta AO „Speranța Copiilor“ Ungheni, o femeie zâmbitoare, sinceră, binevoitoare, despre care am auzit o mulțime de cuvinte bune.
— Cu ce altceva mai este binecuvântat poporul nostru?
— Țara noastră are o așe-zare geografică deosebită, un meleag îmbelșugat, cu toate acestea, utilizăm puțin posibilitățile de care dispunem. Avem un pământ foarte fertil, pe care îl putem folosi la maxim, dar statul trebuie să susțină agricultorii. De exemplu, în Israel, unde agricultura este la cel mai înalt nivel, recoltele de necrezut sunt cultivate pe pietre. Noi suntem o națiune binecuvântată pentru că trăim într-o țară multiculturală în care conviețuiesc români, moldoveni, ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari, ne înțelegem reciproc, depășind toate barierele. Cred că tot ceea ce ne înconjoară este o faptă bună și, dacă ne concentrăm doar pe negativ, vom ajunge la concluzia că trebuie să ne facem bagajele. Există ceva pozitiv în toate și trebuie doar să știi a vedea acest lucru.
— Mulțumesc. Și mie mi-ați deschis puțin ochii, ceea ce numiți binecuvântare, eu consideram batere a pasului pe loc, disensiune și lipsă de fermitate.
— Nu văd nimic rău în a sărbători Nașterea Domnului de două ori și a ne bucura.
— Ce îi lipsește poporului binecuvântat pentru a-i fi binecuvântate și faptele?
— Cred că nu sunt expert în acest sens. Voi spune un lucru: dacă ceva nu reușesc, îl rog pe Dumnezeu să-mi dea înțelepciune, mă strădui să fac așa ca să reușesc și, în același timp, mă gândesc la cei care mă înconjoară, să nu le fac rău lor. Doar majoritatea problemelor care există astăzi sunt într-un fel sau altul legate de relațiile umane la diferite niveluri. Dacă dorești anumite rezultate, nu uita de factorul uman, care este foarte important, nu călca peste oameni. Oamenii sunt oameni, trebuie respectați, iubiți așa cum sunt, cu minusurile și plusurile lor.
— Iubirea este sentimentul principal în viața dvs.?
— Mă ocup de multe proiecte, îi ajut pe cei care au nevoie și dacă o faci fără iubire, ce va fi? Orice îndeletnicire ar avea omul, business sau altceva, există concurență. Regula ei de aur este că nu poți vorbi prea rău despre concurentul tău, nu poți critica și că fiecare ar trebui să se ocupe de munca sa.
— Spune-mi, de unde sunteți, de unde atâta iubire?
— M-am născut într-o familie cu cinci copii din satul Scăieni, raionul Dondușeni. Familia nu era bogată, tatăl meu a lucrat ca tractorist în kolhoz, iar mama făcea curățenie la școală. Părinții ne-au crescut și ne-au educat cum au putut, dar eu sunt foarte recunoscătoare pentru ce mi-au dat. Am învățat bine și după clasa a IX-a am intrat la Colegiul de Medicină din Bălți, am susținut examenele de bacalaureat, apoi am făcut cunoștință cu soțul meu. Unde și cum? E o poveste lungă, ar trebui să vorbesc despre asta două zile (râde). După aceea am absolvit facultatea asistență socială la Universitatea de Stat.
— Am auzit că soțul este foarte bun.
— Nu numai o persoană bună, ci un soț și tată minunat – avem cinci copii. Iar acum voi răspunde la întrebarea de unde vine această dragoste în inima mea? Din dragostea față de Dumnezeu, fără această iubire, fără Dumnezeu, omul nu poate cu adevărat să iubească alți oameni. Da, el poate iubi, el poate simpatiza, dar el nu-și poate iubi dușmanul.
— O persoană, trăind cu Dumnezeu în suflet, nu ar trebui să aibă dușmani.
— Da, în ceea ce depinde de noi, trebuie să trăim în pace cu toți. Dar eu sunt așa cum sunt, datorită dragostei față de Dumnezeu.
— Și asociația obștească?
— În cadrul ei, implementăm proiecte mici, datorită partenerilor și oamenilor buni la inimă acum avem posibilitatea, în fiecare zi, cu excepția weekend-urilor, să servim cu prânzuri calde circa 40 de copii. Mi-ar plăcea foarte mult să ajutăm și persoanele în vârstă, dar sponsorii sunt mai receptivi atunci când vine vorba de copii, de familiile numeroase.
— La dvs. poți găsi întotdeauna o bucată de pâine și un pahar de ceai fierbinte. Ce le lipsește cel mai mult copiilor noștri?
— Copiii au nevoie de dragoste, de respect, să fie luați în considerare. Ultimii doi ani, împreună cu copiii care vin la noi, vorbim despre drepturile lor. La noi mai este vehiculată opinia că pentru a educa un copil, trebuie să-l bați. Sper foarte mult ca societatea noastră să înțeleagă: copiii nu pot fi insultați nici în cuvinte, nici în fapte. Scopul nostru este de a ajuta copiii să-și găsească locul în societate. Da, vorbim despre responsabilitățile copiilor, explicând cu răbdare cum și ce să facă. Trebuie să discutăm cu copiii, pentru că ei sunt viitorul nostru. Cum va fi el, depinde de noi.
