În perioada sovietică, despărțiți de Țară, basarabenii (cu excepția celor puțini) habar nu aveau că la Alba Iulia, pe 1 Decembrie, s-a votat Manifestul Marii Uniri a tuturor românilor. Țara Românească a devenit mai mare, iar acolo unde sunt mulți este și putere. Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri se cânta tacit în familii de intelectuali români, care nu puteau să-și etaleze bucuria identitară că este român. Atunci, poemele lui M. Eminescu „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, „Junii corupți”, „Doina” erau citite de studenți prin crăpătura băncilor. De la 1989 – avem libertate la ele, dar totuși nu ne putem atinge visul Unirii. Ori suntem loviți de naivitate, ori ducem lipsă de lideri cu viziuni clare de perspectivă. În condițiile actuale, avem nevoie de ei ca niciodată de la 1989 încoace.
