Era imposibil să nu observi această fată firavă când a ieșit pe scenă în timpul unui concert, cu vioara în mână, și a început să cânte. Am aflat că este Ana Matei, profesoară la filiala din Pârlița a Școlii de Arte „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” din orașul Cornești.
— Povestiți-ne despre dvs.
— Sunt din Ungheni, am absolvit școala de muzică, am studiat vioara. Profesoară mi-a fost Lidia Hușanu, căreia îi sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine.
— De ce ați ales vioara?
— M-au determinat talentul și dragostea pentru muzică ale mamei, de asemenea, profesoară de muzică, care mi le-a transmis mie. Ea la fel a absolvit școala de muzică, apoi Universitatea de Stat din Bălți. Reiese că avem o dinastie. Bunicul nostru a iubit mult muzica și a sprijinit dragostea copiilor săi, i-a îndrumat, trei din cei patru copii ai săi sunt legați de muzică. În familia tatei, în care au fost șapte copii, de muzică nu erau pasionați, în schimb erau foarte uniți. E vesel când ne adunăm toți împreună. Noi suntem două fiice la părinți, sora mea mai mică învață la Colegiul „Ștefan Neaga”, clasa pian. Muzica e ceva minunat, deși dificil.
— Dificil?
— Da, pentru ca să răsune instrumentul, să fie muzică trebuie să exersezi foarte mult. Aveți dreptate când spuneți că vioara este un instrument destul de complicat și se cere să ai auz muzical.
— Am înțeles că încă învățați?
— După absolvirea școlii de muzică am decis să-mi leg soarta de muzică, m-am înscris la Colegiul „Ștefan Neaga”, am studiat 4 ani. La sfatul profesorului meu, am decis să continuu studiile și acum învăț la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, având-o ca profesoară pe Zinaida Brânzilă, fiica unei excepționale interprete de muzică populară.
— Cum ați devenit pedagog?
— Cu mai bine de trei ani în urmă am fost la practică la școala din Cornești și am rugat să fiu luată la lucru, cu atât mai mult, cu cât am absolvit colegiul nu numai ca violonistă, dar și ca profesoară. Acum am câțiva elevi din Pârlița și conduc ansamblul de violoniști, cu care am participat la concursuri. Da, îmi place foarte mult să lucrez cu copiii, care sunt foarte receptivi. Învață nu numai copiii din Pârlița, dar și din satele vecine. Dar, după absolvirea academiei, în cazul în care nimic în viața mea nu se va schimba, am de gând să mă întorc în școala natală.
— — Tinerii de azi tind să plece. Dar dvs.?
— Vreau și eu în Europa, dar nu doresc să-mi las familia. Mintea vrea sa plece încolo, în Europa, dar sufletul vrea să fie aici. Dar orice va fi, cred că voi trăi aici. Îmi place în străinătate, unde am fost în vizită cu orchestra școlii de arte, cu colectivul de la academie.
— Ce sunteți mai mult, muzician sau pedagog?
— Mi-ar plăcea să cânt într-o orchestră, în special, de muzică populară. Desigur, e nevoie să muncești mult, să capeți experiență. Credeți că un profesor e mai important? Dar instrumentistul răspunde numai pentru sine, iar un pedagog se dedică copiilor.
— Ce este o problemă pentru dvs., ce ați dori să schimbați?
— Nu știu dacă trebuie să spun acest lucru, dar voi spune – salariile mici ale pedagogilor. Imaginați-vă, 7 ani am învățat la școala de muzică, 4 – la colegiu, 4 – la academie, voi veni la lucru ca tânăr specialist și mi se vor plăti 1500 de lei. Fie, noi, muzicienii, mai putem câștiga în altă parte. Dar ceilalați ce să facă?
— Ce vă încălzește sufletul?
— Faptul că am alături persoanele dragi, care mă susțin în toate, putem vorbi despre tot. Tata e stâlpul familiei, dacă nu participă la conversația noastră despre muzica, se bucură pentru noi. Mama întotdeauna ne va da un sfat, ne va îndruma, va sugera o idee. Le sunt foarte recunoscătoare.
