Acum îmi este mai ușor să vorbesc despre asta, dar dacă m-ați fi întrebat în primele zile, sigur nu era să aflați multe de la mine, fiindcă emoțiile m-ar fi doborât.
În data de 25 februarie se face exact un an…
Un an de când sunt implicată în activitatea cu refugiații. Pentru mine și echipa mea din JCI Ungheni (în 2022 am fost președinta acestei organizații), a fost o perioadă foarte derutantă, în urmă cu câteva zile am fost cu o mare parte din membri la un spectacol de balet. Nimic nu prevestea că vor urma zile grele și când zic grele, nu exagerez, pentru că așa a și a fost.
La început totul făceam intuitiv
Nici la nivel național și nici local nu era un regulament sau o strategie dupa care să acționăm.
Am reactionat atunci prompt și ne-am implicat cu mai mulți membri ai JCI Ungheni în acordarea suportului și ajutorului pentru refugiații, care tranzitau Ungheniul și punctul vamal Sculeni. Nu era un plan pregătit, acționam la ce necesitate era la moment, iar solidaritatea de care au dat dovada unghenenii noștri și partenerii internaționali a fost una nemaipomenită, pentru care le mulțumesc.
Cred că de suport nu aveau nevoie numai ucrainenii care veneau în RM, dar și, noi, cei care eram implicați în ajutorarea lor. Aveam nevoie de suport emoțional, poate și psihologic, deoarece erau prea multe emoții adunate zilnic, stres, nesiguranță, iar eu, echipa, trebuia să-ne păstrăm calmul pentru a nu îi îngrijora și mai mult.
Ucrainenii aveau nevoie de susținere
În prima perioadă ucrainenii aveau nevoie de informații, susținere și un loc unde să se odihnească și să mănânce, după care necesitățile creșteau pe zi ce trecea, de la locuință pe un anumit termen, produse igienice și alimentare.
Acum nevoile refugiaților sunt de la caz la caz, însă cele primare, cum ar fi produse alimentare sau igienice, rămân a fi unele dintre cele mai solicitate. Începând cu luna martie 2023 vom lucra spre ceea de a-i ajuta să obțină statutul de protecție temporară, datorită acestui statut vor avea posibilitatea să se angajeze și să își desfășoare alte activități pe teritoriul Republicii Moldova.
„Zdrasvuite mi iz UCRAINI”
Am multe, foarte multe amintiri și care m-au marcat pentru întreaga viață, dar asta m-a făcut mai puternică și în situații de criză să nu cad în panică. Am dezvoltat abilitatea de a soluționa problemele nu de a căuta cauza acestora, cu toate că cel mai bine ar fi ca acestea să nu existe. Sunt foarte vii amintirile de anul trecut, oameni care erau foarte stresați, fără speranțe, cu multă sfială veneau și solicitau ajutor. Am legat prietenii și discuțiile cu ei, și că îmi sunt recunoscători pentru suport, mă ajuta să trec peste trauma emoțională care am trăit-o la începutul războiului. Pentru cei care nu cunosc, la un moment dat, numărul meu de telefon devenise Linia Verde din Ungheni și eram sunată la ore târzii, chiar și la 3 de noapte, de partea cealaltă a firului se auzea un glas disperat și o voce în lacrimi, „Zdrasvuite mi iz UCRAINI”, solicitau ajutor.
Coordonez un centru de plasament, unde oferim suport refugiaților, dar și organizăm un șir de activități de incluziune a ucrainenilor în comunitate. La moment lucrez mai mult pe partea de integrare în comunitate a refugiaților, nu știu cât va dura aceasta situație în Ucraina, de aceea încercăm să ajutăm ucrainenii să se întrețină de sinestătător.
Trist că din cauza ambițiilor, „nu le poți spune oameni”, mor civili, copii
Fetița mea știe deja limba rusă, deoarece s-a împrietenit cu mulți copii din Ucraina. E o prostie ce se întâmplă, nu pot explica prin cuvinte. Nici Ucraina și nici Moldova nu a fost vreodată împotriva vorbirii limbii ruse, este limba care ne ajută să comunicăm între noi la moment. Trist că din cauza ambițiilor, „nu le poți spune oameni”, mor civili, copii, oameni care își trăiau viața în pace, în armonie. Nu ai cum în aceste timpuri să ascunzi față de copii ceea ce se întâmplă în țara vecină. Dar noi trebuie să le dăm copiilor siguranța la o viață pașnică, frumoasă, unde să nu le fie frică să viseze și să crească destoinic.
Îmi doresc ca totul să se oprească, ca totul să revină la normal, că să pot să mă bucur cu toată inima de cerul senin care ar trebui să fie în întreaga lume. Pace tuturor!
Nota redacției: Marina Zamă este specialistă tineret și cultură, Primăria municipiului Ungheni. În 2022 a fost președinta JCI Ungheni (Camera Tinerilor Antreprenori), organizație cunoscută nu numai la nivel local, național, dar și internațional, grație activităților pe care le organizează. Tot Marina Zamă este și coordonatoarea grupului de voluntari „ProUngheni”, grup care a câștigat de două ori titlul de „Cel mai activ grup de inițiativă” la nivel național. Marina Zamă a fost una dintre primele persoane din Ungheni care s-a implicat să ajute refugiații.
