Mai țineți bine minte sloganul, în umbra căruia călărețul pe cal alb, mințindu-și susținătorii, și-a atins scopul de a împărți la stânga și la dreapta, dar mai întâi sie își făcea parte? Oamenii au așteptat schimbări spre bine și – principalul – să scape de sărăcie. Au scăpat, dar numai unii! Și unde e acum călărețul care a adunat în ceata sa pe toți cei care îl slujeau? Iar cei care pe atunci se gudurau în jurul lui și îi jurau credință și supunere, de la primărie la guvern, s-au pomenit, pe neașteptate, în altă ceată, mai marele căreia de asemenea se crede că-i pe calul cel alb, iar certăreții care îl însoțesc deja cresc Moldova. Și pentru cine o cresc? Ați ghicit: pentru sine!
