Generația 1848 reușește un miracol, înființând practic România, în împrejurări atât de defavorabile, încât puțini s-ar fi încumetat să spere la un succes. Dar au făcut-o! Este un exemplu rar al unui proiect de țară dus la îndeplinire și încă în timp extrem de scurt la scară istorică.
Un grup restrâns de oameni a trezit din letargie două principate (Moldova și Muntenia) și a ridicat un nou stat după modelul celor văzute în Europa, în care se duseseră la studii. Unii dintre ei au ajuns în cele mai înalte poziții politice și au rămas în manualele de istorie. Alții au preferat să rămână în umbră, de unde au exercitat,însă, o influență enormă în stat.
Eugeniu Carada nu este nici pe departe atât de celebru ca Ion Brătianu, Alexandru Ioan Cuza sau C.A. Rosetti ș.a. Nu este, pentru că a refuzat cu îndârjire, toată viața să iasă în față. Tehnic, cea mai înaltă poziție avută a fost de Director la Banca Națională a României. Un funcționar, s-ar putea spune. Un funcționar, care a exercitat puterea din spatele rampei și a fost conectat permanent la cele mai înalte niveluri ale politicii europene ae vremii respective.
Despre studii și tinerețea lui Carada putem constata că, copilăria și primii ani de școală îi petrece la Craiova, urmând apoi cursurile Colegiului Național din Cetatea Băniei. Aici l-a avut ca profesor de istorie pe Ioan-Trifu Maiorescu, tatăl viitorului om politic și critic literar Titu Maiorescu. În paralel urmează cursurile Institutului înființat de profesorul Clement Raymond, unde capătă cunoștințe extrem de solide, în urma unui examen după programul Sorbonei. Eugeniu Carada fiind o fire pătrunzătoare, cu inteligență deosebită absoarbe toate cunoștințele oferite de profesori, fiind interesat mai ales de istorie și economie. Se consideră că, Carada a urmat și cursurile de la Collège de France ale unor iluștri profesori, precum Julles Michelle, Edgar Quinet și Michel Chevalier. În final este cert, că Eugeniu Carada a rămas până la sfârșit un adept al ideilor economice ale teoreticianului francez Chevalier, promovând originală și adaptată perfect condițiilor și cerințelor dezvoltării unei națiuni.
Carada nu a lipsit de la nimic important în deceniile în care s-a construit România, de la înscăunarea lui Cuza la abdicarea lui, de la aducerea lui Carol I la mișcările anti-dinastice, care erau gata să-l detroneze, de la Războiul de Independență, la pregătirea următoarei generații pentru continuarea drumului început de România.
Dincolo de politică și toate întorsăturile ei, rămâne viziunea pe termen lung. O țară se construiește pe instituții și pe economie capabilă să susțină o națiune, ceea ce lipsesc la moment pentru R. Moldova. Exemplul este înființarea Băncii Naționale acum 140 de ani, instituția pe care a creat-o, dar nu a vrut niciodată să o conducă în calitate oficială de guvernator.
Pentru meritele sale din timpul Războiului de la Independență (1877-1878), Carol I vrea să-l facă general de intendență, iar Brătianu îl propune pentru „Virtutea militară”. Carada refuză ambele onoruri, preferând să rămână doar locotenent – colonel în Garda Națională și acceptând cu greu medalia „Trecerea Dunării”, instituită de Carol I, prin înalt decret din 23 martie 1878:„Nu pot să refuz, căci nu pot tăgădui, că nu am trecut Dunărea împreună cu Armata Românească”. Va fi singura decorație, pe care a acceptat-o de-a lungul vieții sale.
Succesul vechilor revoluționari de la 1848 stă în dedicarea cu care și-au urmărit idealurile și în aceeași măsură în inteligența cu care au știut să se adapteze împrejurărilor fără a pierde ceea ce este important. Deci au fost republicani, Carada fiind unul dintre cei mai radicali, au înțeles că noua țară în curs de constituire avea nevoie de stabilitatea pe care numai o dinastie adusă din afară putea să o asigure. Ceea ce s-a dovedit în realitate – O Românie modernă.
Eugeniu Carada a fost o personalitate la a cărei moarte, în 1910 ministrul de interne și delegatul Guvernului liberal, Vasile Morțun, avea să rostească următorul elogiu: „În generația mare a Brătienilor, a lui Kogălniceanu, Rosetti, Negri și a Goleștilor, Eugeniu Carada a avut rost de căpetenie la prefacerea Țării noastre”. Mai adăugăm: „Carada a scris puțin. Însă pe cât a scris de puțin, pe atât a făcut multe”. Ceea ce vedem noi astăzi în R. Moldova este cu totul diametral opus, cu excepția la Președintele Maia Sandu. Modelul Eugeniu Carada să-l căutăm prin votul de la 11 iulie 2021.
Nota red: Eugeniu Carada (. 29 noiembrie 1836, Craiova – d. 10 februarie 1910, București) a fost un economist politic și scriitor român, fondatorul Băncii Naționale a României.
Oltean din partea mamei (n. Slăvitescu), s-ar putea să aibă din partea tatălui unele rădăcini de origine aromâne sau grecești.
Alături de C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu și alți politicieni ai vremii, a pus bazele presei și economiei românești. Personalitatea sa este mai puțin cunoscută, aceasta nu datorită lipsei sale de importanță, ci dorinței sale de a rămâne în umbră. A avut roluri importante în Unirea de la 1859, independența de la 1877, a redactat, alături de Ion Brătianu, Constituția din 1866 și a susținut, atât financiar cât și moral, lupta românilor din teritoriile asuprite. De asemenea, a fost un scriitor talentat, scrierile lui fiind compuse mai ales din articole din ziare, dar și din piese de teatru și poezii. (Sursa: ro.wikipedia.org)
