Interlocutorul nostru din această ediție e omul care își pune viața în pericol pentru siguranța noastră, dar nu ar schimba această profesie pentru nimic în lume. Mihai Strat, șeful Serviciului Prevenție în cadrul Direcției Situații Excepționale, municipiul Ungheni, ne spune că îl reprezintă și un simplu „mulţumesc”, în momentul în care ai terminat intervenţia, face mai mult decât orice. Atunci simţi, afirmă Mihai Strat, că munca îţi este cu adevărat recunoscută.
— De ce ați ales această meserie? Dacă ar fi să alegeți din nou, ce meserie ați alege?
— Activez în cadrul Direcției Situații Excep-ționale, municipiul Ungheni, din anul 2009. Pe parcursul acestor ani domeniul de activitate a constat în prevenirea incendiilor. La moment dețin funcția de Șef Serviciu Prevenție. Am absolvit Școala Medie din satul Călinești, raionul Fălești. În anul 2005 am început studiile universitare la Universitatea Tehnică din Moldova (UTM), facultatea Construcții Civile, Industriale și Agrare. După primul an de studii, având rezultate bune, am fost convins să aplic la specialitatea Inginerie antiincendiu și protecție civilă, fiind a 2-a promoție a acestei facultăți. Practic totul era nou și interesant. Revenind la întrebarea dvs., nu cred că aș alege altă meserie, deoarece aceasta e ceea ce mă reprezintă pe mine și o îndrăgesc. O nouă zi – o nouă provocare.
— Când v-ați dat seama că vreți să fiți pompier şi ce v-a determinat să alegeți acest domeniu?
— Cred că serviciul m-a ales pe mine. La început eram sceptic, nu cunoșteam multe lucruri, însă vreau să spun că studiile și situația din teren nu se aseamănă între ele. Sunt situații când se iau decizii la rece. Ce m-a determinat – dorința de a implementa cunoștințele acumulate la facultate în viața de zi cu zi, de a-i determina pe oameni să respecte normele și cerințele antiincendiare, fiindcă Viața are prioritate.
— Relatați-ne câteva cazuri în care ați intervenit și care v-au marcat, atât profesional cât și personal? Cum ați gândit și cum v-ați simțit în momentul intervenției?
— Au fost nenumărate cazuri, însă unul mi-a rămas impregnat în memorie. Era într-o zi de joi dimineața, cred că era fără 10 min. ora 8 fix, 9 august 2012. Cu toții ne adunam la serviciu (ofițeri, subofițeri), când deodată se dă alarma: accident rutier, satul Morenii Noi, posibil persoane prinse între fiare. Nu știam ce e acolo… Când am ajuns la fața locului, nu pot să vă redau ce era acolo: jale mare, copii, maturi, unul peste altul, haos, însă ne-am adunat cu toți colegii și ne-am îmbărbătat, am început a acționa, fiindcă știam că în afară de noi nu va face nimeni acest lucru. Dar cel mai mult atunci am simțit că de acțiunile noastre depinde viața cuiva.
— Care sunt cele mai importante calități de care are nevoie un pompier?
— Știți, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență are deviza „Devotament! Curaj! Sacrificiu!”, care stă în fața noastră la fiecare intervenție și care însumează cele mai importante calități ale unui pompier.
— Ce cunoștințe elementare trebuie să aibă un pompier și unde trebuie să fie învățate, pe băncile unei facultăți sau pe teren?
— Stingerea incendiilor este o profesie grea, iar pompierii mai mult decât majoritatea celorlalți profesioniști trebuie să posede o multitudine de abilități, iar eu le-aș enumera pe următoarele: Integritatea, Starea fizică, Comunicarea, Flexibilitatea și adaptabilitatea, Dedicația, Toleranța, Munca în echipă. Cel mai important, trebuie să vă întrebați acest lucru: „Sunteți dispus să faceți sacrificiul suprem și să vă puneți viața în pericol pentru cineva pe care nici măcar nu l-ați întâlnit niciodată sau nici măcar nu vă place?”
— Modul în care gestionaţi o situaţie de criză, felul în care staţi de vorbă cu oamenii aflaţi într-o situaţie limită – sunt de asemenea lucruri care se învaţă?
— Totul se învață. Trebuie să intri în situația oamenilor și să-i ajuți să o depășească pozitiv. Pentru a depăși o crizăn rolul principal îl are comunicarea.
— Care este atitudinea familiei faţă de meseria dumneavoastră?
— La început a fost mai greu, erau diferite situații, însă cu timpul au înțeles și acum se mândresc și mă susțin în munca pe care o fac.
— Aţi participat la acţiuni de stingere a incendiilor în care accesul la apă a fost o problemă? Cum ați făcut față?
— Se întâmplă să avem probleme legate de accesul la sursele de alimentare cu apă, dar suntem pregătiţi şi pentru astfel de momente. Am reuşit întotdeauna să rezolvăm cu bine şi situaţiile de acest fel.
— Pe lângă riscurile pe care această meserie le implică, sunt convinsă că există şi momente în care vă simţiţi mândru de ceea ce faceţi. Am să vă rog să îmi povestiţi un astfel de moment. Aţi simţit recunoştinţa oamenilor pe care i-aţi ajutat?
— Sunt mândru de tot ceea ce fac. Nu există nimic mai nobil decât să ajuţi un om atunci când are nevoie. Cu toate că noi suntem chemaţi în situaţii extreme, recunoştinţa oamenilor este extraordinară! Un simplu „mulţumesc”, în momentul în care ai terminat intervenţia, face mai mult decât orice. Simţi că munca îţi este cu adevărat recunoscută.
