Anual, statul se îndatorează cu miliarde de lei pentru realizarea așa-numitor proiecte de modernizare. Cu toate acestea, situația țării nu s-a îmbunătățit cu nimic în ultimii ani. Ba chiar mai rău. Pentru un venit mai sigur, zilnic pleacă peste hotare sute de oameni. Cei care rămân și vor să-și găsească un loc de muncă trebuie să-l caute cu lumânarea, iar dacă găsesc unul îl țin cu dinții.
Și nici măcar acesta nu-i poate oferi o siguranță. Salariul primit ajunge exact pentru achitarea facturilor și câteva cheltuieli minimale. Mai este și altă categorie de oameni, mai răsăriți, care încearcă să-și inițieze o mică afacere, fie măcar și un magazin. Ei bine, pentru acești mici comercianți statul a făcut o pasiune. Guvernanții noștri văd în afaceriștii respectivi o vacă mulgătoare. ”Jupuiţi-i, să nu mai rămână nimic din antreprenorii aceștia care n-au nevoie de asistenţă socială!” – asta pare a fi „ordinul pe unitatea de intervenţie” pentru reîmprospătarea bugetului sărăcit de atâtea mari hoţii. Urmarea este aproape firească: pentru ca să facă şi ei ceva, scot zeci de legi, pentru care micul afacerist trebuie să adune sute de hârtii, autorizații peste autorizații și nervi cu carul. Până să ajungă să îndeplinească condițiile impuse de lege, taxele parcă nu-și mai găsesc sfârșitul. Și toate acestea pentru ce, dragii noștri aleși? Pentru ce acestor oameni, care au avut inițiativa să aducă investiții, voi aveți grijă să le puneți bețe în roate ca nu cumva să câștige prea mult sau să le meargă mai bine? Să stoarceți din aceștia toți nervii și banii ca să vă achitați voi datoriile?
Evident, că într-o țară bazată pe consum, singurul venit al statului au mai rămas impozitele, taxele și amenzile. Cu toate acestea, chiar dacă este dură, legea este lege, aşa scrie în toate manualele de bună purtare guvernamentală. Doar că legea nu se aplică de roboţi unor altor roboţi, ci de oameni unor altor oameni. Când vezi că omul din faţa ta, micul comerciant amărât, a produs, fără să vrea, o uriaşă evaziune fiscală de câteva zeci de lei, lasă-l să trăiască, nu-i lua tubul de oxigen de la care se alimentează, cu mari eforturi, într-o societate în care dreptatea este făcută pentru lupi, nu pentru căţei…
Voi, dragii noștri aleși, de ce nu recuperați miliarde de lei de la marii infractori, care au şi decizii judecătoreşti de executat? E greu, e foarte greu cu „lupii” aceștia răniţi în luptele purtate cu justiţia, chiar dacă sunt în închisori, vă este mult mai simplu să vă luptați cu „căţeii”.
